2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDEPENDÉNT, -Ă, independenți, -te, adj. 1. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independență, liber2, autonom. ◊ Loc. prep. Independent de... = fără a ține seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu inițiativă personală. – Din fr. indépendant.

INDEPENDÉNT, -Ă, independenți, -te, adj. 1. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independență, liber2, autonom. ◊ Loc. prep. Independent de... = fără a ține seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu inițiativă personală. – Din fr. indépendant.

independent, ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. 9 / V: ~e / Pl: ~nți, ~e / E: fr indépendant, it independente] 1-2 av, a (Într-un mod) care nu depinde de nimeni sau de nimic Si: liber, de-sine-stătător, neatârnat. 3-4 av, a (În mod) autonom. 5-6 sf, a (Îs) Fire (sau natură) ~ă (Persoană) căreia îi place să trăiască fără să țină seama de părerea altora. 7 a Care se bizuie pe propiile sale forțe. 8 a Cu inițiative personale. 9 av Fără relație cu altceva. 10 av (Îlpp) ~ de Fără a ține seama de ...

INDEPENDÉNT, -Ă, independenți, -te, adj. 1. Care nu depinde, nu atîrnă de cineva sau de ceva; (despre o țară, un popor, un stat, în sens politico-economic) liber, neatîrnat, autonom, nestăpînit și neexploatat de alt stat. Nu există măiestrie artistică independentă de viață. BENIUC, P. 156. Paginile istoriei Moldovei și Valahiei, de vor fi scrise de o mînă tare, nepărtinitoare și independentă, vor fi pline de actele arbitrare ale acestor... despoți. BĂLCESCU, O. I 71. ◊ (Adverbial) Dreptul... de a se cîrmui independent. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ Loc. prep. Independent de... = fără a ține seama de... 2. (Despre persoane, caracterul și manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu inițiative personale. O fire independentă.Caracter independent, nu s-a căciulit niciodată la nimeni. GHICA, S. A. 84.

INDEPENDÉNT, -Ă adj. 1. Care nu depinde de nimic sau de nimeni; liber, neatârnat; autonom. 2. Care se bizuie pe propriile sale forțe; cu inițiative personale. [< fr. indépendant].

INDEPENDÉNT, -Ă I. adj. 1. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom. ♦ ~ de = fără a ține seama de... 2. care se bizuie pe propriile sale forțe; cu inițiative personale. II. s. m. pl. (în revoluția burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei și nobilimii mijlocii. (< fr. indépendant)

INDEPENDÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu este dependent de nimeni sau de nimic; liber de orice dependență; nedependent; autonom; neatârnat. 2) Care nu vrea să se supună nimănui; cu inițiativă personală. /<fr. independant, it. independente

Congo n. 1. numele Guineii meridionale pe coasta apuseană a Africei; 2. (sau Zairul), fluviu mare al Africei occidentale, se varsă în Atlantic: 4000 km. Explorat de Livingstone și Stanley; 3. (independent), Stat fundat în Africa în conformitate cu tractatul din Berlin (1885) și al căruia suveran fu regele Leopold al Belgiei: vró 9 mil. loc.

independent a. 1. care nu depinde de nimeni; 2. căruia place independența: caracter independent; 3. care n’are raport sau relațiune cu altceva: aceasta e independent de chestiune.

*independént, -ă adj. (d. dependent; fr. indépendant). Care nu depinde de nimenĭ, liber: România e o țară independentă. Ĭubitor de libertate, care nu se supune altuĭa: caracter independent. Care n’are relațiune cu altu: această chestiune e independentă de aceĭa. Adv. În mod independent, fără relațiune cu: independent de ceĭa ce s’a spus.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

independént adj. m., pl. independénți; f. independéntă, pl. independénte

independént adj. m., pl. independénți; f. sg. independéntă, pl. independénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDEPENDÉNT adj., adv. 1. adj. liber, neatârnat, suveran, (înv. și pop.) slobod, (înv.) nedependent, volnic. (Stat ~.) 2. adj. v. autocefal. 3. adj., adv. separat. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.)

VARIABILĂ INDEPENDÉNTĂ s. (MAT.) argument.

INDEPENDENT adj., adv. 1. adj. liber, neatîrnat, suveran, (înv. și pop.) slobod, (înv.) nedependent, volnic. (Stat ~.) 2. adj. (BIS.) autocefal, neatîrnat. (Biserica ortodoxă română este ~.) 3. adj., adv. separat. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INDEPENDÉNTĂ s. f. (< adj. independent, -ă < fr. indépendant): propoziție care nu depinde de o altă propoziție; propoziție autonomă. ◊ ~ suficiéntă: propoziție i. cu autonomie semantică și gramaticală, ca de exemplu „Trenul se târa scârțâindu-și osiile în noapte” (Cezar Petrescu); „La început, Constanța nu auzi” (M. Preda); „Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă” (Ion Creangă). ◊ ~ insuficiéntă: propoziție i. cu autonomie gramaticală, dar fără autonomie semantică, de exemplu „Venea strigând”; „Se dusese pentru a discuta”; „Unde? întrebase Barbu Ilie. Unde-oi vedea cu ochii, răspunsese Țurlea, uitându-se pierdut în urma trenului” (Marin Preda); „Dară ea, uitându-se cu milă la dânsul, îi zise: – Bine-ai venit, Făt-Frumos!” (P. Ispirescu); „Dă pace băietului, moșule, zise un humuleștean de-ai noștri”(Ion Creangă).

INDEPENDÉNT, -Ă adj. (< fr. indépendant): în sintagmele formă pronominală independentă, formă verbală independentă, interjecție independentă, morfem independent, parte de propoziție independentă și propoziție independentă (v.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COMUNITATEA STATELOR INDEPENDENTE (C.S.I.), asociație de state cu sediu la Minsk, creată în urma conferințelor de la Brest (8 dec. 1991), Așhabad (12 dec. 1991) și Alma-Ata (21 dec. 1991). La Brest, tratatul de înființare a fost semnat de cele trei mari state slave; Federația Rusă, Bielorusia și Ucraina și s-a stabilit că Uniunea Sovietică își încetează existența ca subiect de drept internațional. Ulterior au aderat Armenia, Azerbaidjan, Moldova, Kazahstan, Kirghizstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan. La Alma-Ata a fost creat un Consiliu al șefilor de state și un Consiliu al șefilor de guverne.

INDEPENDÉNT, -Ă (< fr.) adj. 1. Care nu depinde de cineva sau de ceva; care se bucură de independență (1); liber (1), autonom. ◊ Loc. Independent de... = fără a ține seama de... 2. (Adj.) (Despre oameni) Care se bizuie pe forțele proprii, care are inițiativă personală. 3. (MAT.; FIZ.; despre mărimi) A cărei valoare nu depinde de nici o altă valoare sau mărime. ◊ (MAT.) Evenimente independente = evenimente care au proprietatea că probabilitatea realizării lor simultane este produsul probabilităților fiecăruia. 4. (FIN.) Brokeri independenți = membri ai bursei (în special la cea din New York) ce execută ordinele altor brokeri care, la un moment dat, au un volum prea mare de afaceri, sau ordinele unei firme ce nu au agenți de schimb proprii la bursă (sunt cunoscuți și sub denumirea de „brokeri de doi dolari” pentru că, de regulă, primesc un comision de doi dolari la o sută de valori tranzacționate).

arată toate definițiile

Intrare: independentă
independentă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: independent
independent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • independent
  • independentul
  • independentu‑
  • independentă
  • independenta
plural
  • independenți
  • independenții
  • independente
  • independentele
genitiv-dativ singular
  • independent
  • independentului
  • independente
  • independentei
plural
  • independenți
  • independenților
  • independente
  • independentelor
vocativ singular
plural
independinte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

independent independinte

  • 1. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independență, liber (1.).
    exemple
    • Nu există măiestrie artistică independentă de viață. BENIUC, P. 156.
      surse: DLRLC
    • Paginile istoriei Moldovei și Valahiei, de vor fi scrise de o mînă tare, nepărtinitoare și independentă, vor fi pline de actele arbitrare ale acestor... despoți. BĂLCESCU, O. I 71.
      exemple
      • (și) adverbial Dreptul... de a se cîrmui independent. BĂLCESCU, O. II 13.
        surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune prepozițională Independent de... = fără a ține seamă de..., indiferent de...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu inițiativă personală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • O fire independentă.
      surse: DLRLC
    • Caracter independent, nu s-a căciulit niciodată la nimeni. GHICA, S. A. 84.
      surse: DLRLC
  • 3. (la) plural substantiv masculin (În revoluția burgheză din Anglia) Membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei și nobilimii mijlocii.
    surse: MDN '00

etimologie: