2 intrări

18 definiții

din care

Explicative DEX

INDEHISCENT, -Ă, indehiscenți, -te, adj. (Despre fructe) Care nu se deschide spontan la maturitate, spre a pune în libertate semințele. – Din fr. indéhiscent.

INDEHISCENT, -Ă, indehiscenți, -te, adj. (Despre fructe) Care nu se deschide spontan la maturitate, spre a pune în libertate semințele. – Din fr. indéhiscent.

INDEHISCENȚĂ s. f. Însușire a fructelor indehiscente. – Din fr. indéhiscence.

INDEHISCENȚĂ s. f. Însușire a fructelor indehiscente. – Din fr. indéhiscence.

indehiscent, ~ă a [At: DN / Pl: ~nți, ~e / E: fr indéhiscent] (Bot; d. fructe) Care nu se deschide spontan la maturitate, pentru a pune în libertate semințele.

indehiscență sf [At: DN2 / Pl: ~țe / E: fr indéhiscence] (Bot) Însușire a fructelor indehiscente.

INDEHISCENT, -Ă adj. (Despre fructe) Care nu se deschide la maturitate pentru a elibera semințele. [Cf. fr. indéhiscent].

INDEHISCENȚĂ s.f. Însușire a fructelor indehiscente. [< fr. indéhiscence].

INDEHISCENT, -Ă adj. (despre fructe) care nu se deschide spontan la maturitate. (< fr. indéhiscent)

INDEHISCENȚĂ s. f. însușire a fructelor indehiscente. (< fr. indéhiscence)

INDEHISCENT ~tă (~ți, ~te) (despre fructe) Care nu se deschide spontan la maturitate, spre a pune în libertate semințele. /<fr. indéhiscent

INDEHISCENȚĂ f. Ieșire a fructelor indehiscente. /<fr. indéhiscence

*indehiscént, -ă adj. (d. déhiscent; fr. indéhiscent). Bot. Care nu se deschide singur: fruct indehiscent.

*indehiscénță f., pl. e (d. indehiscent; fr. indéhiscence). Bot. Starea fructuluĭ indehiscent.

Ortografice DOOM

indehiscent adj. m., pl. indehiscenți; f. indehiscentă, pl. indehiscente

indehiscență s. f., g.-d. art. indehiscenței

indehiscent adj. m., pl. indehiscenți; f. indehiscentă, pl. indehiscente

indehiscență s. f., g.-d. art. indehiscenței

indehiscent adj. m., pl. indehiscenți; f. sg. indehiscentă, pl. indehiscente

indehiscență s. f., g.-d. art. indehiscenței

Intrare: indehiscent
indehiscent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indehiscent
  • indehiscentul
  • indehiscentu‑
  • indehiscentă
  • indehiscenta
plural
  • indehiscenți
  • indehiscenții
  • indehiscente
  • indehiscentele
genitiv-dativ singular
  • indehiscent
  • indehiscentului
  • indehiscente
  • indehiscentei
plural
  • indehiscenți
  • indehiscenților
  • indehiscente
  • indehiscentelor
vocativ singular
plural
Intrare: indehiscență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indehiscență
  • indehiscența
plural
genitiv-dativ singular
  • indehiscențe
  • indehiscenței
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

indehiscent, indehiscentăadjectiv

  • 1. (Despre fructe) Care nu se deschide spontan la maturitate, spre a pune în libertate semințele. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

indehiscențăsubstantiv feminin

  • 1. Însușire a fructelor indehiscente. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.