9 definiții pentru indehiscență
Explicative DEX
INDEHISCENȚĂ s. f. Însușire a fructelor indehiscente. – Din fr. indéhiscence.
INDEHISCENȚĂ s. f. Însușire a fructelor indehiscente. – Din fr. indéhiscence.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
indehiscență sf [At: DN2 / Pl: ~țe / E: fr indéhiscence] (Bot) Însușire a fructelor indehiscente.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDEHISCENȚĂ s.f. Însușire a fructelor indehiscente. [< fr. indéhiscence].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDEHISCENȚĂ s. f. însușire a fructelor indehiscente. (< fr. indéhiscence)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INDEHISCENȚĂ f. Ieșire a fructelor indehiscente. /<fr. indéhiscence
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*indehiscénță f., pl. e (d. indehiscent; fr. indéhiscence). Bot. Starea fructuluĭ indehiscent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
indehiscență s. f., g.-d. art. indehiscenței
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
indehiscență s. f., g.-d. art. indehiscenței
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
indehiscență s. f., g.-d. art. indehiscenței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
indehiscențăsubstantiv feminin
- 1. Însușire a fructelor indehiscente. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- indéhiscence DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.