3 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

*íncurĭ, pl. V. hinc.

INC, incuri, s. n. (Reg.) Poftă de râs, de joc, de zburdălnicii. – Et. nec.

INC, incuri, s. n. (Reg.) Poftă de râs, de joc, de zburdălnicii. – Et. nec.

ÎNCURÁ, încúr, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mâna caii repede; a goni. ♦ Refl. (Despre cai) A porni la fugă, a se întrece alergând; a alerga în voie. – Lat. *incurrare (= currere).

ÎNCURÁ, încúr, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mâna caii repede; a goni. ♦ Refl. (Despre cai) A porni la fugă, a se întrece alergând; a alerga în voie. – Lat. *incurrare (= currere).

inc sn [At: CUV. D. BĂTR. II, 230 / V: hinchi / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Poftă de râs, de joc, de zburdălnicii. 2 (Ccr) Chicot. 3 (Rar) Dorință sexuală. 4 (Îe) A umbla de-a ~ului A căuta să se joace.

încura [At: I. VĂCĂRESCU, P. 336/17 / V: (înv) ~ră, ~re / Pzi: încur (rar) ~ez / E: ml *incurrare] (Îvr) 1 vt A mâna caii repede Si: a goni, (pop) a încinge (1). 2 vt (Îe) A-și ~ caii A alerga. 3 vt (Fig; îae) A-și face mendrele. 4 vt A parcurge o distanță în fuga cailor Si: (pop) a încinge (2). 5 vr (D. cai; mai rar, d. alte animale) A porni la fugă Si: (pop) a încurge (3). 6 vr (D. cai) A se întrece alergând Si: (pop) a încurge (4). 7 vr (D. cai) A alerga în voie Si: (pop) a încurge (5). 8 vr (D. adulți; îe) A se ~ măgarii A se juca asemenea unor copii. 9 vr (D călăreți, pex d. copii) A se lua la întrecere. 10 vr (Fig; d. persoane) A zburda. 11 vi (Fig: d. oameni) A o rupe la fugă. 12 vt (Înv; d. persoane; îf încure) A alunga.

INC, incuri, s. n. (Mold.) Poftă de rîs și de joc, poftă de zburdălnicii. Copila părintelui, cum era sprințară și plină de incuri, a bufnit de rîs. CREANGĂ, A. 3. Ei, las’ că vă judec eu acuși, necuraților; voi scoate incul din voi, zise Ivan tulburat. id. P. 304.

ÎNCURÁ, încúr, vb. I. Tranz. (Învechit și popular, cu privire la cai) A face să alerge, a mîna repede, a goni. Nuntașii, cu Voinea în frunte, au început să încure... caii nerăbdători. GALACTION, O. I 73. Încălecă calul și-l încură prin grădină. ISPIRESCU, L. 152. Voinicul... încura armasarul înaintea bătăliei. RUSSO, O. 35. ♦ Refl. (Despre cai, mai rar despre alte animale) A porni la fugă (alergînd unul după altul), a se întrece alergînd; a alerga în voie, a zburda.

INC ~uri n. pop. Dispoziție de joc și zbenguială. /Orig. nec.

inc n. Mold. 1. dispozițiune de a juca, sburdăciune (vorbind de puii de animale); 2. joc, caprițiu: copilă plină de incuri CR. [Origină necunoscută].

încurà v. 1. a pune s’alerge: prinse a-și încura caii; 2. a alerga pe întrecute. [Lat INCURRERE].

inc și hinc n., pl. urĭ (din incot). Mold. Fam. Haz, farmec, atracțiune: o fată plină de incurĭ, îțĭ era maĭ mare dragu să te uițĭ la incurile eĭ, te pălea hincu cînd o auzeaĭ cîntînd. L-a trîntit de ĭ-a eșit incu, l-a trîntit de a făcut „buf”, l-a bușit răŭ.

încúr, a v. tr. (d. cur, curs, a cúre și infl. de cur, a curá). Munt. Olt. Pun să alerge, să se întreacă alergînd: îșĭ încuraŭ caiĭ pe cîmp. (Amintirile Col. Solomon, Vălenĭ, 1910, 44). V. refl. Mă ĭaŭ la întrecere fugind. – Vechĭ a încúre (scris încurărea = alergarea), part. (de sigur) încurs.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încura (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 încu

încurá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. încúră

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCURÁ vb. v. alerga, fugi, goni.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

inc (íncuri), s. n.1. Rîs, hohot. – 2. Poftă de rîs, de zburdălnicie, de joc. Creație expresivă, care traduce efortul de a-și ține rîsul, cf. icni (Tiktin). – Der. incot, s. n. (hohot de rîs), cf. chicot, hihot; (h)incoti, vb. (a hohoti); incaci, adj. (zîmbitor). Legătura cu sl. ǫkotŭ „cîrlig” (DAR) nu pare posibilă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

inc, incuri, s.n. (reg.) 1. poftă de râs, de joc, de zburdălnicii. 2. chiot, râs înfundat. 3. capriciu.

Intrare: incuri
incuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: inc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inc
  • incul
  • incu‑
plural
  • incuri
  • incurile
genitiv-dativ singular
  • inc
  • incului
plural
  • incuri
  • incurilor
vocativ singular
plural
Intrare: încura
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încura
  • ‑ncura
  • încurare
  • ‑ncurare
  • încurat
  • ‑ncurat
  • încuratu‑
  • ‑ncuratu‑
  • încurând
  • ‑ncurând
  • încurându‑
  • ‑ncurându‑
singular plural
  • încu
  • ‑ncu
  • încurați
  • ‑ncurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încur
  • ‑ncur
(să)
  • încur
  • ‑ncur
  • încuram
  • ‑ncuram
  • încurai
  • ‑ncurai
  • încurasem
  • ‑ncurasem
a II-a (tu)
  • încuri
  • ‑ncuri
(să)
  • încuri
  • ‑ncuri
  • încurai
  • ‑ncurai
  • încurași
  • ‑ncurași
  • încuraseși
  • ‑ncuraseși
a III-a (el, ea)
  • încu
  • ‑ncu
(să)
  • încure
  • ‑ncure
  • încura
  • ‑ncura
  • încură
  • ‑ncură
  • încurase
  • ‑ncurase
plural I (noi)
  • încurăm
  • ‑ncurăm
(să)
  • încurăm
  • ‑ncurăm
  • încuram
  • ‑ncuram
  • încurarăm
  • ‑ncurarăm
  • încuraserăm
  • ‑ncuraserăm
  • încurasem
  • ‑ncurasem
a II-a (voi)
  • încurați
  • ‑ncurați
(să)
  • încurați
  • ‑ncurați
  • încurați
  • ‑ncurați
  • încurarăți
  • ‑ncurarăți
  • încuraserăți
  • ‑ncuraserăți
  • încuraseți
  • ‑ncuraseți
a III-a (ei, ele)
  • încu
  • ‑ncu
(să)
  • încure
  • ‑ncure
  • încurau
  • ‑ncurau
  • încura
  • ‑ncura
  • încuraseră
  • ‑ncuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inc, incurisubstantiv neutru

  • 1. regional Poftă de râs, de joc, de zburdălnicii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copila părintelui, cum era sprințară și plină de incuri, a bufnit de rîs. CREANGĂ, A. 3. DLRLC
    • format_quote Ei, las’ că vă judec eu acuși, necuraților; voi scoate incul din voi, zise Ivan tulburat. CREANGĂ, P. 304. DLRLC
etimologie:

încura, încurverb

  • 1. învechit regional A mâna caii repede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: goni mâna
    • format_quote Nuntașii, cu Voinea în frunte, au început să încure... caii nerăbdători. GALACTION, O. I 73. DLRLC
    • format_quote Încălecă calul și-l încură prin grădină. ISPIRESCU, L. 152. DLRLC
    • format_quote Voinicul... încura armasarul înaintea bătăliei. RUSSO, O. 35. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.