opțiuni
  • info

13 definiții pentru incriminator

din care

Explicative DEX

INCRIMINATOR, -OARE, incriminatori, -oare, adj. Care incriminează; acuzator. [Var.: incriminator, -oare adj.] – Incrimina + suf. -tor.

incriminator, ~oare a [At: DA / V: ~iu, în~ / Pl: ~i, ~oare / E: incrimina + -tor] 1-4 Care incriminează (1-4).

INCRIMINATOR, -OARE, incriminatori, -oare, adj. (Rar) Care incriminează; acuzator. [Var.: încriminator, -oare adj.] – Incrimina + suf. -tor.

INCRIMINATOR, -OARE adj. (Rar) Care incriminează; acuzator. [Cf. fr. incriminatoire].

INCRIMINATOR, -OARE adj. care incriminează. (< fr. incriminatoire)

ÎNCRIMINATOR, -OARE, adj. v. incriminator.

ÎNCRIMINATOR, -OARE, adj. v. incriminator.

incriminatoriu, ~ie a vz incriminator

încriminator, ~oare a vz incriminator

Ortografice DOOM

incriminator adj. m., pl. incriminatori; f. sg. și pl. incriminatoare

incriminator adj. m., pl. incriminatori; f. sg. și pl. incriminatoare

incriminator adj. m., pl. incriminatori; f. sg. și pl. incriminatoare

Sinonime

INCRIMINATOR adj. v. acuzator.

INCRIMINATOR adj. (JUR.) acuzator. (Fapte ~.)

Intrare: incriminator
incriminator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incriminator
  • incriminatorul
  • incriminatoru‑
  • incriminatoare
  • incriminatoarea
plural
  • incriminatori
  • incriminatorii
  • incriminatoare
  • incriminatoarele
genitiv-dativ singular
  • incriminator
  • incriminatorului
  • incriminatoare
  • incriminatoarei
plural
  • incriminatori
  • incriminatorilor
  • incriminatoare
  • incriminatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
încriminator adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încriminator
  • ‑ncriminator
  • încriminatorul
  • încriminatoru‑
  • ‑ncriminatorul
  • ‑ncriminatoru‑
  • încriminatoare
  • ‑ncriminatoare
  • încriminatoarea
  • ‑ncriminatoarea
plural
  • încriminatori
  • ‑ncriminatori
  • încriminatorii
  • ‑ncriminatorii
  • încriminatoare
  • ‑ncriminatoare
  • încriminatoarele
  • ‑ncriminatoarele
genitiv-dativ singular
  • încriminator
  • ‑ncriminator
  • încriminatorului
  • ‑ncriminatorului
  • încriminatoare
  • ‑ncriminatoare
  • încriminatoarei
  • ‑ncriminatoarei
plural
  • încriminatori
  • ‑ncriminatori
  • încriminatorilor
  • ‑ncriminatorilor
  • încriminatoare
  • ‑ncriminatoare
  • încriminatoarelor
  • ‑ncriminatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
incriminatoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incriminator, incriminatoareadjectiv

  • 1. Care incriminează. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: acuzator
etimologie:
  • Incrimina + -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.