2 intrări
- incriminator încriminator incriminatoriu
- încriminator
12 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INCRIMINATÓR, -OÁRE, incriminatori, -oare, adj. Care incriminează; acuzator. [Var.: incriminatór, -oáre adj.] – Incrimina + suf. -tor.
incriminator, ~oare a [At: DA / V: ~iu, în~ / Pl: ~i, ~oare / E: incrimina + -tor] 1-4 Care incriminează (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCRIMINATÓR, -OÁRE, incriminatori, -oare, adj. (Rar) Care incriminează; acuzator. [Var.: încriminatór, -oáre adj.] – Incrimina + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INCRIMINATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care incriminează; acuzator. [Cf. fr. incriminatoire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCRIMINATÓR, -OÁRE adj. care incriminează. (< fr. incriminatoire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ÎNCRIMINATÓR, -OÁRE, adj. v. incriminator.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCRIMINATÓR, -OÁRE, adj. v. incriminator.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
incriminatoriu, ~ie a vz incriminator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încriminator, ~oare a vz incriminator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
incriminatór adj. m., pl. incriminatóri; f. sg. și pl. incriminatoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
incriminatór adj. m., pl. incriminatóri; f. sg. și pl. incriminatoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
INCRIMINATÓR adj. v. acuzator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INCRIMINATOR adj. (JUR.) acuzator. (Fapte ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
incriminator încriminator incriminatoriu
- 1. Care incriminează.surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: acuzator, -oare
etimologie:
- Incrimina + sufix -tor.surse: DEX '09 DEX '98