6 definiții pentru inclemență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCLEMÉNȚĂ s. f. (Livr.) Neîndurare. – Din fr. inclémence.

INCLEMÉNȚĂ s. f. (Livr.) Neîndurare. – Din fr. inclémence.

inclemență sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr inclémence] (Liv) Refuz de acordare a iertării.

INCLEMÉNȚĂ s.f. Neîndurare; duritate, asprime. [Cf. fr. inclémence].

INCLEMÉNȚĂ s. f. neîndurare; duritate, asprime. (< fr. inclémence)

*incleménță f., pl. e (lat. in-clementia). Lipsă de clemență, neîndurare. Fig. Asprime: inclemența ĭerniĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incleménță s. f., g.-d. art. incleménței

Intrare: inclemență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inclemență
  • inclemența
plural
genitiv-dativ singular
  • inclemențe
  • inclemenței
plural
vocativ singular
plural

inclemență

etimologie: