INCASO s. n. Modalitate de plată în schimburile economice internaționale care constă într-o obligație de plată a cumpărătorului, asumată prin contract, contra documente comerciale transmise de banca beneficiarului plății la banca plătitorului. – Din it. incasso.

incaso sns [At: FIN. COLH. 149 / S și: ~asso / E: it incasso, ger Inkasso, rs инкассо] (Fin; Cmr) Sistem de decontare prin care, din însărcinarea unui creditor, banca încasează în contul acestuia o sumă de bani de la debitor.

INCASO s. n. sg. Sistem de decontare prin care, din însărcinarea unui creditor și pe baza unui efect, a unei polițe etc. a acestuia, banca încasează în contul lui o sumă de bani de la debitor. – Din it. incasso.

INCASO s. n. sg. Sistem de decontare prin care, din însărcinarea unui creditor și pe baza unui efect sau a unei polițe etc. a acestuia, banca încasează în contul lui o sumă de bani de la debitor.

INCASO s.n.sg. Sistem de decontare prin care banca încasează în contul unui creditor o sumă de bani de la debitori. [< it. incasso].

INCASO s. n. (fin.) sistem de decontare prin care banca încasează în contul unui creditor o sumă de bani de la debitori. (< it. incasso)

INCASO n. invar. fin. Operație financiară prin care banca încasează, la cererea creditorului, pe bază de documente, sume de bani de la debitor. /<it. incasso

INCAS, -Ă I. s. m. f. amerindian din imperiul întemeiat în aria geografică a Anzilor Centrali (Peru, Bolivia etc.) care au creat o originală cultură materială și spirituală. II. adj. care aparține incașilor. (< fr. inca)

incaso (modalitate de plată) s. n., art. incasoul

incaso s. n.

incaso s. n.

!incaș adj. m., s. m., pl. incași; adj. f., s. f. incașă, pl. incașe (dar: Imperiul Incaș s. propriu n. art.)

incas adj. m., s. m., pl. incași; adj. f., s. f. incasă, pl. incase

incasă s. f., g.-d. art. incasei, pl. incase

INCÁSO (< it.) s. n. Modalitate de plată și de credit practicată în relațiile comerciale internaționale, prin care exportatorul transmite băncii sale documente din care rezultă îndeplinirea obligațiilor contractuale de livrare; în fapt, exportatorul acordă un credit importatorului până la data încasării contravalorii mărfii expediate sau serviciului prestat, fără a avea certitudinea efectuării plății de către importator. Setul de documente este transmis de banca exportatorului băncii importatorului care efectuează plata, după ce a stabilit corectitudinea documentelor primite. Se mai numește și i. documentar.

INCÁS, -Ă (< fr.) s. m.; i f., adj. 1. S.m și f. (La m. pl.) Amerindieni din America de Sud, din zona nord-vestică și centrală andină; au creat o originală cultură materială și spirituală și un stat puternic (sec. 14-16), cucerit și distrus de conchistadorii spanioli, conduși de F. Pizzaro; persoană care face din această populație. 2. Adj. Care aparține incașilor (1), referitor la incași. Artă i. v. precolumbian, artă ~.