2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

INCARNARE, incarnări, s. f. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Var.: încarnare s. f.] – V. incarna.

INCARNARE, incarnări, s. f. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Var.: încarnare s. f.] – V. incarna.

ÎNCARNARE s. f. v. incarnare.

ÎNCARNARE s. f. v. incarnare.

ÎNCARNARE s. f. v. incarnare.

incarnare sf [At: DA ms / V: în~ / Pl: ~nări / E: incarna] 1 Întrupare. 2 Transformare în om Si: incarnație (2). 3 Concretizare. 4 Interpretare a unui rol într-o piesă. 5 Creștere a unei unghii în carne Si: incarnație (4).

încarnare sf vz incarnare

INCARNARE, incarnări, s. f. Acțiunea de a incarna și rezultatul ei; întrupare, personificare. – Variantă: încarnare s. f.

INCARNARE s.f. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Var. încarnare s.f. / < incarna].

ÎNCARNARE s.f. v. incarnare.

Ortografice DOOM

!încarnare (întrupare) s. f., g.-d. art. încarnării; pl. încarnări

!incarnare/încarnare s. f., g.-d. art. incarnării/încarnării; pl. incarnări/încarnări

încarnare v. incarnare

încărna (a ~) (a se îngrășa) (reg.) vb., ind. prez. 3 încărnează

incarnare s. f., g.-d. art. incarnării; pl. incarnări[1]

  1. Var. încarnare (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

încărna (a se îngrășa) vb., ind. prez. 1 sg. încărnez, 3 sg. și pl. încărnează

Enciclopedice

INCARNÁRE (ÎNCARNARE) (< incarna) s. f. Doctrină creștină esențială, potrivit căreia Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană a Trinității, s-a întrupat în Iisus Hristos, devenind astfel și Dumnezeu și Om, cele două naturi, divină și umană, îngemănate într-o unitate personală; a fost numită de tradiție uniune hipostatică.

Sinonime

INCARNARE s. 1. v. întrupare. 2. v. concretizare. 3. v. personificare.[1]

  1. Var. încarnare (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

ÎNCĂRNA vb. v. împlini, îngrășa, rotunji.

INCARNARE s. 1. întrupare, (înv.) împelițare, încorporare, omenire. (~ unui animal în om, în basme.) 2. concretizare, întruchipare, întrupare, materializare, realizare, (rar) sensibilizare. (~ unei idei.) 3. întruchipare, întrupare, personificare, reprezentare, simbolizare, (înv.) personificație. (~ răului.)

încărna vb. v. ÎMPLINI. ÎNGRĂȘA. ROTUNJI.

Intrare: încarnare
încarnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încarnare
  • ‑ncarnare
  • încarnarea
  • ‑ncarnarea
plural
  • încarnări
  • ‑ncarnări
  • încarnările
  • ‑ncarnările
genitiv-dativ singular
  • încarnări
  • ‑ncarnări
  • încarnării
  • ‑ncarnării
plural
  • încarnări
  • ‑ncarnări
  • încarnărilor
  • ‑ncarnărilor
vocativ singular —
plural —
incarnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incarnare
  • incarnarea
plural
  • incarnări
  • incarnările
genitiv-dativ singular
  • incarnări
  • incarnării
plural
  • incarnări
  • incarnărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: încărnare
încărnare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încărnare
  • ‑ncărnare
  • încărnarea
  • ‑ncărnarea
plural
  • încărnări
  • ‑ncărnări
  • încărnările
  • ‑ncărnările
genitiv-dativ singular
  • încărnări
  • ‑ncărnări
  • încărnării
  • ‑ncărnării
plural
  • încărnări
  • ‑ncărnări
  • încărnărilor
  • ‑ncărnărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încarnare, încarnărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi incarna DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.