11 definiții pentru imunologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMUNOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul reacțiilor organismului față de agenții infecțioși și de produsele lor toxice. – Din fr. immunologie.

imunologie sf [At: DEX / Pl: (rar) ~ii / E: fr immunologie] Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul imunității.

IMUNOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul imunității (1). – Din fr. immunologie.

IMUNOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei și a medicinii care se ocupă cu studiul imunității. [Gen. -iei. / < fr. immunologie, cf. lat. immunis – imun, gr. logos – știință].

IMUNOLOGÍE s. f. ramură care studiază fenomenele imunității și consecințele lor profilactice și terapeutice. (< fr. immunologie)

imunologíe s. f. (med.) Șțiintă ce se ocupă cu studiul imunității ◊ „La rândul ei, imunologia, o ramură a medicinei, recurgând la metodele biochimiei, a dat naștere imunochimiei.” Sc. 28 XI 64 p. 4. ◊ „[...] dr. M. G. de la serviciul de imunologie a transplanturilor de la Universitatea din California s-a referit [...] la transplanturile de măduvă care ar putea fi folosite pentru tratarea unor maladii cu caracter genetic.” R.l. 8 XII 84 p. 6; v. și interdisciplinaritate (din fr. immunologie; cf. engl. imunology; PR 1953; CD, DM, DZ; DEX, DN3)

IMUNOLOGÍE f. Ramură a științei medicale care se ocupă cu studiul reacției organismului față de agenții infecțioși. [G.-D. imunologiei] /<fr. immunologie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imunologíe s. f., art. imunología, g.-d. imunologíi, art. imunologíei

imunologíe s. f., art. imunología, g.-d. imunologíi, art. imunologíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IMUNO- „imun, imunitate”. ◊ L. immunis „apărat, scutit” > fr. immuno-, germ. id., engl. id., ït. id. > rom. imuno-.~electroforeză (v. electro-, v. -foreză), s. f., adaptare a tehnicii electroforetice pentru imunizare; ~gen (v. -gen1), adj., care produce imunitate; ~geneză (v. -geneză), s. f., teorie asupra legilor de dezvoltare și de manifestare a rezistenței la organismele animale și vegetale; ~hematologie (v. hemato-, v. -logie1), s. f., ramură a hematologiei care se bazează pe concepția că o serie de hemopatii rezultă din acțiunea unor factori imunologici; ~hemoliză (v. hemo-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a hematiilor sub acțiunea anticorpilor antieritrocitari corespunzători; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fenomenele de imunitate; ~osmoforeză (v. osmo-2, v. -foreză), s. f., metodă rapidă pentru identificarea virusurilor prin reacții simulate de serologie și de electroforeză; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiu al reacțiilor morbide provocate de apariția unui antigen în organism; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament preventiv prin administrarea de seruri sau vaccinuri care conțin anticorpi sau antigeni.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IMUNOLOGÍE (< fr.; {i} fr. immun[ité] „imunitate” + gr. logos „studiu”) s. f. Știință care se ocupă cu studiul reacțiilor organismului față de agenți infecțioși și de produsele lor toxice (în special în reacțiile dintre anticorpi și antigeni, deci imunitatea umorală), precum și cu aspecte ale imunității celulare. Studiază și afecțiunile în care organismul produce anticorpi față de propriile sale celule (boli autoimune).

Intrare: imunologie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imunologie
  • imunologia
plural
genitiv-dativ singular
  • imunologii
  • imunologiei
plural
vocativ singular
plural

imunologie

  • 1. Știință care se ocupă cu studiul reacțiilor organismului față de agenții infecțioși și de produsele lor toxice.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: