4 definiții pentru imunogenetic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMUNOGENÉTIC, -Ă, imunogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geneticii care studiază complexitatea proceselor de imunitate (1). 2. Adj. Care ține de imunogenetică (1). – Din fr. immunogénétique, engl. immunogenetic(s).

IMUNOGENÉTIC, -Ă, imunogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geneticii care studiază complexitatea proceselor de imunitate (1). 2. Adj. Care ține de imunogenetică (1). – Din fr. immunogénétique, engl. immunogenetic(s).

imunogenetic, ~ă [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: eg immunogenetic(s), fr immunogénétique] 1 sf Ramură a geneticii care studiază complexitatea proceselor de imunitate (1). 2 a Care se referă la imunogenetică (1). 3 a Care aparține imunogeneticii (1).

IMUNOGENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la imunogenetică. II. s. f. disciplină care studiază reglarea genetică a proceselor imune, precum și modificările patologice ale acestora. (< fr. immunogénétique, engl. immunogenetic/s/)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imunogenétic adj. m., pl. imunogenétici; f. sg. imunogenétică, pl. imunogenétice

Intrare: imunogenetic
imunogenetic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imunogenetic
  • imunogeneticul
  • imunogeneticu‑
  • imunogenetică
  • imunogenetica
plural
  • imunogenetici
  • imunogeneticii
  • imunogenetice
  • imunogeneticele
genitiv-dativ singular
  • imunogenetic
  • imunogeneticului
  • imunogenetice
  • imunogeneticei
plural
  • imunogenetici
  • imunogeneticilor
  • imunogenetice
  • imunogeneticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imunogenetic

etimologie: