7 definiții pentru imunogen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMUNOGÉN, -Ă, imunogeni, -e, adj. (Biol.; despre substanțe) Care are proprietatea de a da imunitate (1). – Din fr. immunogène.

IMUNOGÉN, -Ă, imunogeni, -e, adj. (Biol.; despre substanțe) Care are proprietatea de a da imunitate (1). – Din fr. immunogène.

imunogen, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr immunogène] (Blg; d. substanțe) Care are proprietatea de a da imunitate (1).

IMUNOGÉN, -Ă adj. Care produce imunitate. [< fr. immunogène, cf. lat. immunis – imun, gr. gennan – a produce].

IMUNOGÉN, -Ă adj. care produce imunitate. (< fr. immunogène)

IMUNOGÉN ~ă (~i, ~e) biol. (despre substanțe) Care imunizează; cu proprietatea de a da imunitate. /<fr. immunogene


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imunogén adj. m., pl. imunogéni; f. sg. imunogénă, pl. imunogéne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IMUNO- „imun, imunitate”. ◊ L. immunis „apărat, scutit” > fr. immuno-, germ. id., engl. id., ït. id. > rom. imuno-.~electroforeză (v. electro-, v. -foreză), s. f., adaptare a tehnicii electroforetice pentru imunizare; ~gen (v. -gen1), adj., care produce imunitate; ~geneză (v. -geneză), s. f., teorie asupra legilor de dezvoltare și de manifestare a rezistenței la organismele animale și vegetale; ~hematologie (v. hemato-, v. -logie1), s. f., ramură a hematologiei care se bazează pe concepția că o serie de hemopatii rezultă din acțiunea unor factori imunologici; ~hemoliză (v. hemo-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a hematiilor sub acțiunea anticorpilor antieritrocitari corespunzători; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fenomenele de imunitate; ~osmoforeză (v. osmo-2, v. -foreză), s. f., metodă rapidă pentru identificarea virusurilor prin reacții simulate de serologie și de electroforeză; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiu al reacțiilor morbide provocate de apariția unui antigen în organism; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament preventiv prin administrarea de seruri sau vaccinuri care conțin anticorpi sau antigeni.

Intrare: imunogen
imunogen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imunogen
  • imunogenul
  • imunogenu‑
  • imunoge
  • imunogena
plural
  • imunogeni
  • imunogenii
  • imunogene
  • imunogenele
genitiv-dativ singular
  • imunogen
  • imunogenului
  • imunogene
  • imunogenei
plural
  • imunogeni
  • imunogenilor
  • imunogene
  • imunogenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imunogen

  • 1. biologie (Despre substanțe) Care are proprietatea de a da imunitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: