imunizare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: imuniza] 1 Proces prin care un organism devine nereceptiv la o boală microbiană în urma unui tratament sau a faptului că a avut în trecut această boală. 2 (Pex) Transformare a cuiva care devine insensibil la un rău. 3 (Jur) Punere în situația de a nu putea fi tras la răspundere.

IMUNIZARE, imunizări, s. f. Acțiunea de a (se) imuniza și rezultatul ei. Imunizare cu ser antitific.

IMUNIZARE s.f. Acțiunea de a (se) imuniza și rezultatul ei. [< imuniza].

imunizare f. Med. rezistență la o boală.

imuniza [At: COD. PEN. R.P.R. 550 / Pzi: ~zez / E: fr immuniser] 1-2 vtr (Med) (A face pe cineva să devină sau) a deveni nereceptiv la o boală microbiană în urma unui tratament sau a faptului că a avut în trecut această boală. 3-4 vtr (Fig) (A face pe cineva să devină sau) a deveni insensibil la ceva. 5 vt (Jur) A face ca o persoană să nu poată fi trasă Ia răspundere.

IMUNIZA, imunizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva imun prin inocularea unui ser sau prin vaccinare. ♦ Refl. pas. A deveni imun (datorită faptului că a mai avut aceeași boală).

IMUNIZA vb. I. tr., refl. A face sau a deveni imun cu ajutorul unui tratament special sau în urma unei boli. [< fr. immuniser].

IMUNIZA vb. tr., refl. a face, a deveni imun cu ajutorul unui tratament special sau în urma unei boli. (< fr. immuniser)

A SE IMUNIZA mă ~ez intranz. A deveni imun; a căpăta imunitate. /<fr. immuniser

A IMUNIZA ~ez tranz. A face să se imunizeze. /<fr. immuniser

imunizare s. f., g.-d. art. imunizării; pl. imunizări

imunizare s. f., g.-d. art. imunizării; pl. imunizări

imunizare s. f., g.-d. art. imunizării; pl. imunizări

imuniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. imunizez, 3 imunizează; conj. prez. 1 sg. să imunizez, 3 să imunizeze

imuniza (a ~) vb., ind. prez. 3 imunizează

imuniza vb., ind. prez. 1 sg. imunizez, 3 sg. și pl. imunizează

imunizez.