10 definiții pentru imund


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

imund, ~ă a [At: SCÎNTEIA, 1947, nr. 760 / Pl: ~nzi, ~e / E: lat immundus] 1 (Liv; șfg) Foarte murdar. 2 Dezgustător la înfățișare.

IMÚND, -Ă, imunzi, -de, adj. (Livr.; adesea fig.) Foarte murdar; dezgustător la înfățișare. – Din fr. immonde, lat. immundus.

IMÚND, -Ă, imunzi, -de, adj. (Livr.; adesea fig.) Foarte murdar; dezgustător la înfățișare. – Din fr. immonde, lat. immundus.

IMÚND, -Ă, imunzi,-de, adj. (Franțuzism) Murdar, dezgustător la vedere. În clocote noroiul negru joacă Și groaznică-i figura lor imundă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 188.

IMÚND, -Ă adj. (Liv.) Murdar; oribil, dezgustător la înfățișare. [< lat. immundus, cf. fr. immonde].

IMÚND, -Ă adj. murdar; oribil, dezgustător. (< lat. immundus, fr. immonde)

IMÚND ~dă (~zi, ~de) Care provoacă dezgust prin înfățișarea sa. /<lat. immundus, fr. immonde


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imúnd (livr.) adj. m., pl. imúnzi; f. imúndă, pl. imúnde

imúnd adj. m., pl. imúnzi; f. sg. imúndă, pl. imúnde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMÚND adj. v. dezgustător, dizgrațios, grețos, hidos, oribil, respingător, scârbos.

imund adj. v. DEZGUSTĂTOR. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. HIDOS. ORIBIL. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS.

Intrare: imund
imund adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imund
  • imundul
  • imundu‑
  • imundă
  • imunda
plural
  • imunzi
  • imunzii
  • imunde
  • imundele
genitiv-dativ singular
  • imund
  • imundului
  • imunde
  • imundei
plural
  • imunzi
  • imunzilor
  • imunde
  • imundelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imund

etimologie: