16 definiții pentru imputație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPUTÁȚIE, imputații, s. f. Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovățire; măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; (concr.) sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputare. – Din fr. imputation, lat. imputatio.

imputație sf [At: HAMANGIU, C. C. 200 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ini / E: fr imputation, lat imputatio, -onis] 1 (Înv; îf îm~) Socotire. 2 Imputare (2). 3 Reproș. 4 Blestem. 5 (Înv) Ceartă. 6 (Jur) Învinovățire. 7-10 Imputare (7-10).

IMPUTÁȚIE, imputații, s. f. Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovățire; măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; (concr.) sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputare. – Din fr. imputation, lat. imputatio.[1]

  1. Var. imputațiune LauraGellner

IMPUTÁȚIE, imputații, s. f. 1. (Jur.) Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovățire, reproș. Imputație de loviri grave. 2. Imputare (2).

IMPUTÁȚIE s.f. 1. Învinovățire; reproș. 2. Obligație de a plăti o sumă ca despăgubire pentru o pagubă cauzată unei instituții unde activează cineva; (concr.) sumă de bani plătită în acest scop. [Gen. -iei, var. imputațiune s.f. / cf. fr. imputation, lat. imputatio].

IMPUTÁȚIE s. f. 1. faptul de a imputa cuiva o vină; învinovățire; reproș. 2. imputare (II); sumă plătită. (< fr. imputation, lat. imputatio)

IMPUTÁȚIE ~i f. 1) v. A IMPUTA. 2) Măsură prin care cineva este obligat să plătească o despăgubire (unei organizații, instituții etc.). 3) Sumă care trebuie plătită de cineva în conformitate cu o astfel de măsură. [G.-D. imputației] /<lat. imputatio, ~onis, fr. imputation[1]

  1. Var. imputațiune LauraGellner

IMPUTAȚIÚNE s.f. v. imputație.

imputațiune f. Jur. compensarea ori scăderea unei sume: dacă datoriile sunt de egală natură, imputațiunea se face asupra celei mai vechi.

imputațiúne f. (lat. im-putátio, -ónis). Acțiunea de a imputa. Reproș fundat orĭ nu. Acțiunea de a aplica exact o cheltuĭală în capitulu bugetuluĭ care ar trebui s’o suporte regular: falsele imputațiunĭ constitue viramente. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

imputație (desp. -ți-e) s. f., art. imputația (desp. -ți-a), g.-d. art. imputației; pl. imputații, art. imputațiile (desp. -ți-i-)

imputație (-ți-e) s. f., art. imputația (-ți-a), g.-d. art. imputației; pl. imputații, art. imputațiile (-ți-i-)

imputáție s. f. (sil. -ți-e), art. imputáția (sil. -ți-a), g.-d. art. imputáției; pl. imputáții, art. imputáțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. imputațiune LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMPUTÁȚIE s. v. reproș.[1]

  1. Var. imputațiune LauraGellner

IMPUTAȚIE s. imputare, învinuire, reproș, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină, prihană. (Care este ~ ce i-o aduci?)

Intrare: imputație
imputație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imputație
  • imputația
plural
  • imputații
  • imputațiile
genitiv-dativ singular
  • imputații
  • imputației
plural
  • imputații
  • imputațiilor
vocativ singular
plural
imputațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imputațiune
  • imputațiunea
plural
  • imputațiuni
  • imputațiunile
genitiv-dativ singular
  • imputațiuni
  • imputațiunii
plural
  • imputațiuni
  • imputațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

imputație, imputațiisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a atribui cuiva o vină. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Imputație de loviri grave. DLRLC
    • 1.1. Măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: imputare
      • 1.1.1. concretizat Sumă care trebuie plătită pentru această pagubă. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.