13 definiții pentru impuritate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPURITÁTE, impurități, s. f. 1. Lipsă de puritate, de curățenie. ♦ Stare a unui mediu cu toxicitate ridicată, cu microbi etc. 2. Corp sau substanță străină care se găsește în masa altui corp sau a unui material (și a cărei prezență determină modificarea proprietăților materialului). – Din fr. impureté, lat. impuritas, -atis.

IMPURITÁTE, impurități, s. f. 1. Lipsă de puritate, de curățenie. ♦ Stare a unui mediu cu toxicitate ridicată, cu microbi etc. 2. Corp sau substanță străină care se găsește în masa altui corp sau a unui material (și a cărei prezență determină modificarea proprietăților materialului). – Din fr. impureté, lat. impuritas, -atis.

impuritate sf [At: CADE / Pl: ~tăți / E: fr impureté, lat impuritas, -atis, it impurita] 1 Lipsă de curățenie Si: murdărie, spurcăciune. 2-3 Stare a unui mediu (cu toxicitate ridicată sau) cu microbi etc. 4-5 (Corp sau) substanță străină care se găsește în masa altui corp sau a unui material (și a cărei prezență determină modificarea proprietăților materialului). 6 (Fig) Atitudine morală contrară purității Si: viciu.

IMPURITÁTE, impurități, s. f. 1. Stare a ceea ce este impur; lipsă de curățenie. 2. Ceea ce face ca un corp să fie impur; corp străin care se află (amestecat) într-o substanță. Motorina și așa-i murdară... trebuie s-o filtrăm și mai bine, să oprim toate impuritățile, tot praful. MIHALE, O. 193.

IMPURITÁTE s.f. 1. Starea a ceea ce este impur; necurățenie. 2. Ceea ce face un corp impur; corp străin existent într-o substanță. [Cf. lat. impuritas, fr. impureté].

IMPURITÁTE s. f. 1. (și fig.) lipsă de puritate; starea a ceea ce este impur. 2. corp, substanță străină care se găsește în masa unui material. (< fr. impureté, lat. impuritas)

IMPURITÁTE ~ăți f. 1) Caracter impur; lipsă de puritate. 2) fig. Lipsă de integritate morală; imoralitate. 3) chim. Substanță străină care se găsește în componența altei substanțe. 4) la pl. Substanțe toxice sau infecțioase aflate în mediul înconjurător. /<fr. impureté, lat. impuritas, ~atis

impuritate f. starea, defectul celui impur.

*impuritáte f. (lat. impúritas, -átis). Lipsă de puritate, necurățenie: impuritatea aeruluĭ, metalelor. Gunoĭ ceĭa ce formează necurățenia: impuritățile apeĭ, a trăi în impuritate. Fig. Impuritatea obiceĭurilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impuritáte s. f., g.-d. art. impuritắții; pl. impuritắți

impuritáte s. f., g.-d. art. impurității; pl. impurități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPURITATE s. gunoi, murdărie, necurățenie, (prin Ban. și Transilv.) bucluc, (Mold. și Transilv.) goz, (prin Olt.) smian, (prin Bucov. și Transilv.) șteah, (înv.) șterc. (Plin de ~tăți.)

Intrare: impuritate
impuritate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impuritate
  • impuritatea
plural
  • impurități
  • impuritățile
genitiv-dativ singular
  • impurități
  • impurității
plural
  • impurități
  • impurităților
vocativ singular
plural

impuritate

  • 1. Lipsă de puritate, de curățenie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: necurățenie antonime: puritate
    • 1.1. Stare a unui mediu cu toxicitate ridicată, cu microbi etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • surse: NODEX
  • 2. Corp sau substanță străină care se găsește în masa altui corp sau a unui material (și a cărei prezență determină modificarea proprietăților materialului).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: gunoi (s.n.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Motorina și așa-i murdară... trebuie s-o filtrăm și mai bine, să oprim toate impuritățile, tot praful. MIHALE, O. 193.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (la) plural Substanțe toxice sau infecțioase aflate în mediul înconjurător.
      surse: NODEX

etimologie: