2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPURIFICÁT, -Ă, impurificați, -te, adj. Care a devenit impur. – V. impurifica.

IMPURIFICÁT, -Ă, impurificați, -te, adj. Care a devenit impur. – V. impurifica.

impurificat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: impurifica] 1 (Rar) Murdărire. 2 Poluare. 3 Impurificare (3).

impurificat2, ~ă a [At: DEX-S / Pl: ~ați, ~e / E: impurifica] 1 (Rar) Care este murdar. 2 Care este poluat. 3 Care conține o substanță lipsită de valoare, inutilă.

IMPURIFICÁ, impurífic, vb. I. Tranz. (Rar) A murdări; a polua. – Im2- + purifica.

IMPURIFICÁ, impurífic, vb. I. Tranz. (Rar) A murdări; a polua. – Im2- + purifica.

impurifica vt [At: DN3 / Pzi: impurific / E: im3- + purifica] (Rar) 1 A murdări. 2 A polua.

IMPURIFICÁ vb. I. tr. A schimba compoziția normală a unui mediu sau a unui produs prin adăugarea de substanțe vătămătoare; a face impur, a strica. [Et. incertă].

IMPURIFICÁ vb. tr. a schimba compoziția normală a unui mediu, a unui produs prin adăugarea de substanțe dăunătoare; a polua. (< impur + – ifica)

A IMPURIFICÁ impurífic tranz. (un mediu, un produs etc.) A schimba compoziția naturală prin adăugarea unei substanțe vătămătoare. /<in- + a purifica


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impurificá vb., ind. prez. 1 sg. impurífic, 3 sg. și pl. impurífică

Intrare: impurificat
impurificat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impurificat
  • impurificatul
  • impurificatu‑
  • impurifica
  • impurificata
plural
  • impurificați
  • impurificații
  • impurificate
  • impurificatele
genitiv-dativ singular
  • impurificat
  • impurificatului
  • impurificate
  • impurificatei
plural
  • impurificați
  • impurificaților
  • impurificate
  • impurificatelor
vocativ singular
plural
Intrare: impurifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • impurifica
  • impurificare
  • impurificat
  • impurificatu‑
  • impurificând
  • impurificându‑
singular plural
  • impurifică
  • impurificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • impurific
(să)
  • impurific
  • impurificam
  • impurificai
  • impurificasem
a II-a (tu)
  • impurifici
(să)
  • impurifici
  • impurificai
  • impurificași
  • impurificaseși
a III-a (el, ea)
  • impurifică
(să)
  • impurifice
  • impurifica
  • impurifică
  • impurificase
plural I (noi)
  • impurificăm
(să)
  • impurificăm
  • impurificam
  • impurificarăm
  • impurificaserăm
  • impurificasem
a II-a (voi)
  • impurificați
(să)
  • impurificați
  • impurificați
  • impurificarăți
  • impurificaserăți
  • impurificaseți
a III-a (ei, ele)
  • impurifică
(să)
  • impurifice
  • impurificau
  • impurifica
  • impurificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

impurificat

  • 1. Care a devenit impur.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi impurifica
    surse: DEX '98 DEX '09

impurifica

etimologie:

  • Im- + purifica
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00