2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
IMPUDENT, -Ă adj. de o insolență dusă până la cinism. (< fr. impudent, lat. impudens)
IMPUDENȚĂ s. f. impudoare; aplomb, cinism. (< fr. impudence, lat. impudentia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*impudént, -ă adj. (lat. impudens, -éntis, d. pudére, a-țĭ fi rușine. V. pudoare). Nerușinat, insolent. Adv. Fără rușine, cu insolență.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*impudénță f., pl. e (lat. impudentia). Nerușinare, insolență.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
impudent adj. m., pl. impudenți; f. sg. impudentă, pl. impudente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
impudență s. f., g.-d. art. impudenței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: impudent
impudent adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: impudență
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
impudent, impudentăadjectiv
- 1. De o insolență dusă până la cinism. MDN '00
etimologie:
- impudent MDN '00
impudențăsubstantiv feminin
etimologie:
- impudence MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.