11 definiții pentru impromptu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPROMPTU, impromptu-uri, s. n. Compoziție muzicală instrumentală (pentru pian) cu caracter de improvizație și de obicei lirică. [Pr.: empromtü] – Din fr. impromptu.

impromptu sn [At: DEX / P: empromtü / Pl: ~uri / E: fr impromptu] Improvizație muzical-instrumentală cu caracter liric, tumultuos.

IMPROMPTU, impromptuuri, s. n. Compoziție muzicală instrumentală cu caracter de improvizație și de obicei lirică, agitată. [Pr.: empromtü] – Din fr. impromptu. corectat(ă)

IMPROMPTU s.n. Piesă instrumentală, de proporții reduse, cu caracter de improvizație, scrisă de obicei pentru pian sau un alt instrument cu acompaniament de pian. ♦ (Rar) Improvizație poetică. [Pron. empromptü. / < fr. impromptu, cf. lat. in promptu – la repezeală, pe negîndite].

IMPROMPTU EMPROMTü/ s. n. 1. (muz.) piesă instrumentală cu caracter improvizatoric (pentru pian), în formă de lied. 2. improvizație poetică. (< fr. impromptu)

IMPROMPTU ~uri n. Compoziție muzicală instrumentală, de obicei lirică, cu caracter de improvizație. /<fr. impromptu

*imprómptu n. (fr. impromptu, d. lat. in promptu, la îndemînă, în evidență. V. prompt). Mică piesă literară saŭ muzicală improvizată.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

impromptu (fr.) [pron. ẽprõtü] (desp. -promp-tu) s. n., pl. impromptu-uri [pron. ẽprõtüurĭ]

impromptu (fr.) [pron. ẽprõtü] (-promp-tu) s. n., art. impromptu-ul; pl. impromptu-uri

impromptu s. n., art. impromptuul (sil. -ptu-ul); pl. impromptuuri

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

impromptu (cuv. fr. [εprõ(p)ty], „improvizație”), piesă instrumentală cu caracter improvizatoric*. I. celebre în creația lui Schubert (inițiatorul genului, prin cele opt lucrări cu acest nume), Schumann, Chopin (trei i. op. 29, 26, 51 și p Fantezie-i.), Listz, Fauré.

Intrare: impromptu
impromptu substantiv neutru
  • silabație: im-promp-tu info
  • pronunție: ẽprõtü
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impromptu
  • impromptu-ul
  • impromptu-u‑
plural
  • impromptu-uri
  • impromptu-urile
genitiv-dativ singular
  • impromptu
  • impromptu-ului
plural
  • impromptu-uri
  • impromptu-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

impromptu, impromptu-urisubstantiv neutru

  • 1. Compoziție muzicală instrumentală (pentru pian) cu caracter de improvizație și de obicei lirică. DEX '09 DN
    • 1.1. rar Improvizație poetică. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.