11 definiții pentru impromptu
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMPROMPTU, impromptu-uri, s. n. Compoziție muzicală instrumentală (pentru pian) cu caracter de improvizație și de obicei lirică. [Pr.: empromtü] – Din fr. impromptu.
impromptu sn [At: DEX / P: empromtü / Pl: ~uri / E: fr impromptu] Improvizație muzical-instrumentală cu caracter liric, tumultuos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPROMPTU, impromptuuri, s. n. Compoziție muzicală instrumentală cu caracter de improvizație și de obicei lirică, agitată. [Pr.: empromtü] – Din fr. impromptu. corectat(ă)
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IMPROMPTU s.n. Piesă instrumentală, de proporții reduse, cu caracter de improvizație, scrisă de obicei pentru pian sau un alt instrument cu acompaniament de pian. ♦ (Rar) Improvizație poetică. [Pron. empromptü. / < fr. impromptu, cf. lat. in promptu – la repezeală, pe negîndite].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPROMPTU EMPROMTü/ s. n. 1. (muz.) piesă instrumentală cu caracter improvizatoric (pentru pian), în formă de lied. 2. improvizație poetică. (< fr. impromptu)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
IMPROMPTU ~uri n. Compoziție muzicală instrumentală, de obicei lirică, cu caracter de improvizație. /<fr. impromptu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*imprómptu n. (fr. impromptu, d. lat. in promptu, la îndemînă, în evidență. V. prompt). Mică piesă literară saŭ muzicală improvizată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
impromptu (fr.) [pron. ẽprõtü] (desp. -promp-tu) s. n., pl. impromptu-uri [pron. ẽprõtüurĭ]
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
impromptu (fr.) [pron. ẽprõtü] (-promp-tu) s. n., art. impromptu-ul; pl. impromptu-uri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
impromptu s. n., art. impromptuul (sil. -ptu-ul); pl. impromptuuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
impromptu (cuv. fr. [εprõ(p)ty], „improvizație”), piesă instrumentală cu caracter improvizatoric*. I. celebre în creația lui Schubert (inițiatorul genului, prin cele opt lucrări cu acest nume), Schumann, Chopin (trei i. op. 29, 26, 51 și p Fantezie-i.), Listz, Fauré.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: im-promp-tu
- pronunție: ẽprõtü
substantiv neutru (N24--) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
impromptu, impromptu-urisubstantiv neutru
- 1. Compoziție muzicală instrumentală (pentru pian) cu caracter de improvizație și de obicei lirică. DEX '09 DN
- 1.1. Improvizație poetică. DN
-
etimologie:
- impromptu DEX '09 DN