2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPOZITÁRE, impozitări, s. f. Acțiunea de a impozita.V. impozita.

IMPOZITÁRE, impozitări, s. f. Acțiunea de a impozita.V. impozita.

impozitare sf [At: DEX-S / Pl: ~tări / E: impozita] 1 Prevedere prin lege a perceperii unui impozit. 2 Stabilire a impozitului care trebuie plătit de cineva. 3 Percepere a unui impozit.

impozitáre s. f. (fin.) Acțiunea de a impozita ◊ „În România se va trece de la 1 iulie 1993 la aplicarea taxei pe valoarea adăugată (TVA), sistem de impozitare indirectă (adică pe circulația mărfurilor) specific economiei de piață.” ◊ „22” 25/93 p. 5 (din impozita)

IMPOZITÁ, impozitez, vb. I. Tranz. A impune (3). ♦ A prevedea perceperea unui impozit. – Din impozit.

IMPOZITÁ, impozitez, vb. I. Tranz. A impune (3). ♦ A prevedea perceperea unui impozit. – Din impozit.

impozita vt [At: DEX-S / Pzi: ~tez / E: impozit] 1 A prevedea prin lege perceperea unui impozit. 2 A stabili impozitul datorat de cineva. 3 A percepe un impozit.

IMPOZITÁ vb. tr. a impune (I, 2). ◊ a prevedea perceperea unui impozit. (< impozit)

impozitá vb. I (fin.) A pune impozit ◊ „Următorul pas firesc ar fi ca autoritățile să impoziteze toate activitățile infracționale aducătoare de venit.” R.l. 21 VII 94 p. 1 (din impozit)

A IMPOZITÁ ~éz tranz. A supune unui impozit. /Din impozit


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*impozitáre s. f., g.-d. art. impozitắrii, pl. impozitắri

impozitáre s. f., pl. impozitări

*impozitá (a ~) vb., ind. prez. 3 impoziteáză

impozitá vb., ind. prez. 1 sg. impozitéz, 3 sg. și pl. impoziteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPOZITÁRE s. (FIN.) impozare. (~ unui salariu.)

IMPOZITÁ vb. (FIN.) a impoza. (A ~ un salariu.)

Intrare: impozitare
impozitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impozitare
  • impozitarea
plural
  • impozitări
  • impozitările
genitiv-dativ singular
  • impozitări
  • impozitării
plural
  • impozitări
  • impozitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: impozita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • impozita
  • impozitare
  • impozitat
  • impozitatu‑
  • impozitând
  • impozitându‑
singular plural
  • impozitea
  • impozitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • impozitez
(să)
  • impozitez
  • impozitam
  • impozitai
  • impozitasem
a II-a (tu)
  • impozitezi
(să)
  • impozitezi
  • impozitai
  • impozitași
  • impozitaseși
a III-a (el, ea)
  • impozitea
(să)
  • impoziteze
  • impozita
  • impozită
  • impozitase
plural I (noi)
  • impozităm
(să)
  • impozităm
  • impozitam
  • impozitarăm
  • impozitaserăm
  • impozitasem
a II-a (voi)
  • impozitați
(să)
  • impozitați
  • impozitați
  • impozitarăți
  • impozitaserăți
  • impozitaseți
a III-a (ei, ele)
  • impozitea
(să)
  • impoziteze
  • impozitau
  • impozita
  • impozitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

impozitare

  • 1. Acțiunea de a impozita.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: impozare

etimologie:

  • vezi impozita
    surse: DEX '98 DEX '09

impozita

  • 1. A impune.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: impoza impune
    • 1.1. A prevedea perceperea unui impozit.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • impozit
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00