13 definiții pentru imponderabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPONDERÁBIL, -Ă, imponderabili, -e, adj. Care nu are greutate; care se află în stare de imponderabilitate. ♦ Fig. Imperceptibil; subtil, insesizabil. – Din fr. impondérable.

IMPONDERÁBIL, -Ă, imponderabili, -e, adj. Care nu are greutate; care se află în stare de imponderabilitate. ♦ Fig. Imperceptibil; subtil, insesizabil. – Din fr. impondérable.

imponderabil, ~ă [At: CAMIL PETRESCU, V. 101 / Pl: ~i, ~e / E: fr impondérable, it imponderabile] 1 a Care se află în stare de imponderabilitate. 2 a (Fig) Imperceptibil. 3 a (Fig) Subtil. 4 sn (Fig) Elemente, împrejurări mărunte care nu pot fi apreciate cu exactitate.

IMPONDERÁBIL, -Ă, imponderabili, -e, adj. Care este atît de ușor încît nu se poate cîntări, care nu are greutate. V. infim.Fig. (Adesea substantivat, n.) Care nu poate fi sezisat, imperceptibil; diafan, subtil. Sau soarele care nu mai arde atît, sau cine știe ce alt imponderabil fenomen al locului acesta face ca suprafața apelor să se acopere de o infinitate de flori albe. BOGZA, C. O. 301. Ca-ntr-o cămăruță albă de spital, A năvălit ușoară, imponderabilă, Bucuria luminoasă de afară. CAMIL PETRESCU, V. 101.

IMPONDERÁBIL, -Ă adj. Care este atât de ușor încât nu poate fi cântărit. ♦ (Fig.; adesea s.) Imperceptibil, greu de prins, de sesizat; subtil. [Cf. fr. impondérable].

IMPONDERÁBIL, -Ă adj. care nu are greutate. ◊ (fig.; și s.) imperceptibil, greu de sesizat; subtil, diafan. (< fr. impondérable)

IMPONDERÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care și-a pierdut greutatea (datorită lipsei forțelor ce acționează asupra lor în câmpul gravitațional al Pământului); fără greutate. 2) fig. Care nu poate fi sesizat. /<fr. impondérable

imponderabil a. 1. ce nu poate fi cântărit: lumina și căldura sunt imponderabile; 2. fig. de sentimente de ordine morală (devotament, justiție, sacrificiu, etc ): imponderabilele au jucat un rol deciziv în cursul răsboiului mondial.

*imponderábil, -ă adj. (in- și ponderabil). Care nu se poate cîntări, ca lumina, electricitatea ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imponderábil adj. m., pl. imponderábili; f. imponderábilă, pl. imponderábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPONDERÁBIL adj. v. imperceptibil, insesizabil, neauzit, neperceptibil, nesesizabil, nesimțit, subtil.

imponderabil adj. v. IMPERCEPTIBIL. INSESIZABIL. NEAUZIT. NEPERCEPTIBIL. NESESIZABIL. NESIMȚIT. SUBTIL.

Intrare: imponderabil
imponderabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imponderabil
  • imponderabilul
  • imponderabilu‑
  • imponderabilă
  • imponderabila
plural
  • imponderabili
  • imponderabilii
  • imponderabile
  • imponderabilele
genitiv-dativ singular
  • imponderabil
  • imponderabilului
  • imponderabile
  • imponderabilei
plural
  • imponderabili
  • imponderabililor
  • imponderabile
  • imponderabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imponderabil

  • 1. Care nu are greutate; care se află în stare de imponderabilitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • exemple
      • Sau soarele care nu mai arde atît, sau cine știe ce alt imponderabil fenomen al locului acesta face ca suprafața apelor să se acopere de o infinitate de flori albe. BOGZA, C. O. 301.
        surse: DLRLC
      • Ca-ntr-o cămăruță albă de spital, A năvălit ușoară, imponderabilă, Bucuria luminoasă de afară. CAMIL PETRESCU, V. 101.
        surse: DLRLC

etimologie: