17 definiții pentru impolitețe impoliteță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPOLITÉȚE, (2) impoliteți, s. f. 1. Lipsă de politețe. 2. Faptă, atitudine sau comportare nepoliticoasă; necuviință, mojicie, bădărănie. [Var.: impolitéță s. f.] – Din fr. impolitesse.

impolitețe sf [At: DA ms / V: ~ță / Pl: ~ți / E: fr impolitesse] 1 Lipsă de politețe. 2 Faptă, atitudine sau comportare necuviincioasă Si: bădărănie, mojicie, necuviință.

IMPOLITÉȚE, impoliteți, s. f. Lipsă de politețe; faptă, atitudine sau comportare nepoliticoasă; necuviință, mojicie, bădărănie. [Var.: impolitéță s. f.] – Din fr. impolitesse.

IMPOLITÉȚE s. f. (Și în forma impoliteță) Lipsă de politețe; vorbă sau faptă nepoliticoasă; necuviință, nepolitețe. Ei ne rugară atîta, încît ar fi fost o impoliteță din partea noastră să nu primim. BOLINTINEANU, O. 296. – Variantă: impolitéță s. f.

IMPOLITÉȚE s.f. Mojicie, necuviință. [Var. impoliteță s.f. / cf. fr. impolitesse].

IMPOLITÉȚE s. f. lipsă de politețe, mojicie, necuviință. (< fr. impolitesse)

IMPOLITÉȚE ~i f. 1) Lipsă de politețe; necuviință. 2) Atitudine sau comportare nepoliticoasă. [G.-D. impoliteții; Pl. și impolitețuri] /<fr. impolitesse[1]

  1. Var. impoliteță (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

IMPOLITÉȚĂ s. f. v. impolitețe.

IMPOLITÉȚĂ s.f. v. impolitețe.

*impolitéță f., pl. e (fr. impolitesse). Lipsă de politeță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!impolitéțe s. f., art. impolitéțea, g.-d. impolitéți, art. impolitéții; (manifestări) pl. impolitéți

impolitéțe s. f. politețe[1]

  1. Var. impoliteță (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPOLITÉȚE s. v. mitocănie.[1]

  1. Var. impoliteță (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

IMPOLITEȚE s. bădărănie, grosolănie, indelicatețe, mahalagism, mitocănie, mîrlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, rîtănie, (rar fig.) necioplire.

Impolitețe ≠ politețe, gentilețe[1]

  1. Var. impoliteță (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IMPOLITEȚE. Subst. Impolitețe, necuviință, obrăznicie, neobrăzare, nerușinare, impertinență, insolență, tupeu (rar); nedelicatețe, indelicatețe. Lipsă de respect, lipsă de tact. Vulgaritate, trivialitate. Desconsiderare, desconsiderație, dispreț, disprețuire, sfidare. Indecență, impudoare, impudicitate, obscenitate, scabrozitate (livr.). Bătaie de joc, batjocură, batjocorire, înjosire, jignire, ofensă, vexațiune (livr.), insultă, insultare, umilire; brutalitate, huliganism. Injurie, înjurătură, sudalmă (pop.), suduitură (pop.), ocară (pop.), vorbe fără perdea. Grosolănie, bădărănie, mojicie, mitocănie. Obraznic, nerușinat, impertinent, arogant, cinic; bădăran, mitocan, mojic; țopîrlan; moglan (reg.), modîrlan (reg.), modîrlă (reg.), mîrlan (depr.), țărănoi (peior.), grosoman (înv.), ghiorlan (reg. și fam.), măgar (fig.), porc (fig.); mahalagiu, huligan. Obraznică, obrăznicătură (fam.), nerușinată; impertinentă, arogantă, cinică; bădărană, bădărancă, mojică, măgăriță (fig., depr.), țopîrlancă, țopîrcă (reg.), țoapă (fam.), mahalagioaică, mahalagiță (rar), țață (peior.). Adj. Nepoliticos, necuviincios, nerespectuos, obraznic, obrăznicuț (dim.), neobrăzat, fără obraz, cu obraz gros, nesimțit, insolent, impertinent, arogant; prost crescut, din pădure, necioplit (fig.); mojic, mojicesc, grobian (reg.), bădăran, bădărănos (rar), grosolan, grosier (fig., rar), mitocănesc, mitocănos, mojicos, țărănos (depr.). Indecent, impudic, vulgar, trivial, nerușinat, obscen, scabros (livr.). Cinic, sfidător, ofensator, ireverențios, injurios, jignitor, vexatoriu (livr.), insultător, umilitor. Brutal, huliganic. Vb. A fi obraznic (nepoliticos), a nu avea obraz, a fi lipsit de bun simț, a fi gros la piele (de obraz), a nu avea cei șapte ani de acasă; a se purta ca un bădăran (mojic). A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare. A jigni, a vexa (livr.), a ofensa, a batjocori, a insulta; a umili, a înjosi, a brutaliza, a aduce injurii, a înjura, a ocărî, a sudui (pop.), a drăcui. Adv. Fără tact; (în mod) necuviincios (cinic); cu nerușinare, cu obrăznicie, cu tupeu, cu cinism; (în mod) jignitor. Măgărește (fig.), obrăznicește, mojicește, mitocănește (rar). V. batjocură, blestem, comportare, defăimare, dispreț, ignoranță, imoralitate, ofensă, umilință.

Intrare: impolitețe
impolitețe substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impolitețe
  • impolitețea
plural
  • impoliteți
  • impolitețile
genitiv-dativ singular
  • impoliteți
  • impoliteții
plural
  • impoliteți
  • impoliteților
vocativ singular
plural
impoliteță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impoliteță
  • impoliteța
plural
  • impolitețe
  • impolitețele
genitiv-dativ singular
  • impolitețe
  • impoliteței
plural
  • impolitețe
  • impolitețelor
vocativ singular
plural

impolitețe impoliteță

etimologie: