implicit, ~ă [At: COD. PEN. R.P.R. 544 / V: (înv) ~e / Pl: ~iți, ~e / E: fr implicite, lat implicitus] (Îoc explicit) 1 a Cuprins într-o afirmație fără a fi exprimat în mod formal. 2-3 av, a (În mod) subînțeles. 4-5 av, a (În mod) inductiv.

IMPLICIT, -Ă, impliciți, -te, adj. Care este cuprins în ceva fără a fi exprimat în mod formal, care se înțelege de la sine. ◊ (Adverbial) Humorul care se desprinde din aproape toate aceste producții populare face din ele un mijloc prețios de dezvoltare a limbajului la copil și, implicit, a gîndirii sale. L. ROM. 1953, nr. 2, 53.

IMPLICIT, -Ă adj. (adesea adv.) Cuprins în ceva (fără a fi exprimat formal), care se înțelege de la sine. [Cf. fr. implicite, it. implicito].

IMPLICIT, -Ă adj. (și adv.) cuprins în ceva, care se înțelege de la sine. (< fr. implicite, lat. implicitus)

IMPLICIT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (în opoziție cu explicit) Care se cuprinde în mod virtual în ceva, fără a avea expresie formală; de la sine înțeles. [Sil. im-pli-] /<fr. implicite, lat. implicitus

implicit a. și adv. coprins în cele zise, dar nu în termeni formali.

*implícit, -ă adj. (lat. implicitus îld. implicátus, part. d. implicare, a implica). Implicat, cuprins în vorbă, dar nu în terminĭ formalĭ: libertatea e condițiunea implicită a responsabilitățiĭ morale. Încredere implicită, încredere dată fără examin anterior. Voință implicită, care se manifestă maĭ mult pin fapte de cît pin vorbe. Propozițiune implicită, eliptică, exprimată pintr’un singur cuvînt, ca: Fie! Sărițĭ! Adv. În mod implicit: ideĭe conținută implicit într’alta. – Și implicít (după fr.). V. explicit.

implicite av vz implicit

implicit adj. m., pl. impliciți; f. implicită, pl. implicite

implicit adj. m., pl. impliciți; f. implicită, pl. implicite

implicit adj. m., pl. impliciți; f. sg. implicită, pl. implicite

Implicit ≠ explicit

IMPLICIT, -Ă adj. (cf. fr. implicite, it. implicito): în sintagma context implicit (v.).

IMPLICÍT, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. (Și adverbial) Cuprins în ceva, inclus, însumat. ♦ De la sine înțeles. 2. (MAT.) Funcție i. = funcție care se exprimă printr-o ecuație, în care membrul întâi reprezintă o funcție (de mai multe variabile), iar la doilea membru, o constantă.