14 definiții pentru implicit implicite


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPLICÍT, -Ă, impliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este inclus, conținut în altceva (fără a mai fi exprimat direct); care se înțelege de la sine. – Din fr. implicite, lat. implicitus.

IMPLICÍT, -Ă, impliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este inclus, conținut în altceva (fără a mai fi exprimat direct); care se înțelege de la sine. – Din fr. implicite, lat. implicitus.

implicit, ~ă [At: COD. PEN. R.P.R. 544 / V: (înv) ~e / Pl: ~iți, ~e / E: fr implicite, lat implicitus] (Îoc explicit) 1 a Cuprins într-o afirmație fără a fi exprimat în mod formal. 2-3 av, a (În mod) subînțeles. 4-5 av, a (În mod) inductiv.

IMPLICÍT, -Ă, impliciți, -te, adj. Care este cuprins în ceva fără a fi exprimat în mod formal, care se înțelege de la sine. ◊ (Adverbial) Humorul care se desprinde din aproape toate aceste producții populare face din ele un mijloc prețios de dezvoltare a limbajului la copil și, implicit, a gîndirii sale. L. ROM. 1953, nr. 2, 53.

IMPLICÍT, -Ă adj. (adesea adv.) Cuprins în ceva (fără a fi exprimat formal), care se înțelege de la sine. [Cf. fr. implicite, it. implicito].

IMPLICÍT, -Ă adj. (și adv.) cuprins în ceva, care se înțelege de la sine. (< fr. implicite, lat. implicitus)

IMPLICÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (în opoziție cu explicit) Care se cuprinde în mod virtual în ceva, fără a avea expresie formală; de la sine înțeles. [Sil. im-pli-] /<fr. implicite, lat. implicitus

implicit a. și adv. coprins în cele zise, dar nu în termeni formali.

*implícit, -ă adj. (lat. implicitus îld. implicátus, part. d. implicare, a implica). Implicat, cuprins în vorbă, dar nu în terminĭ formalĭ: libertatea e condițiunea implicită a responsabilitățiĭ morale. Încredere implicită, încredere dată fără examin anterior. Voință implicită, care se manifestă maĭ mult pin fapte de cît pin vorbe. Propozițiune implicită, eliptică, exprimată pintr’un singur cuvînt, ca: Fie! Sărițĭ! Adv. În mod implicit: ideĭe conținută implicit într’alta. – Și implicít (după fr.). V. explicit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

implicít adj. m., pl. implicíți; f. implicítă, pl. implicíte

implicít adj. m., pl. implicíți; f. sg. implicítă, pl. implicíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IMPLICÍT, -Ă adj. (cf. fr. implicite, it. implicito): în sintagma context implicit (v.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IMPLICÍT, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. (Și adverbial) Cuprins în ceva, inclus, însumat. ♦ De la sine înțeles. 2. (MAT.) Funcție i. = funcție care se exprimă printr-o ecuație, în care membrul întâi reprezintă o funcție (de mai multe variabile), iar la doilea membru, o constantă.

Intrare: implicit
implicit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • implicit
  • implicitul
  • implicitu‑
  • implici
  • implicita
plural
  • impliciți
  • impliciții
  • implicite
  • implicitele
genitiv-dativ singular
  • implicit
  • implicitului
  • implicite
  • implicitei
plural
  • impliciți
  • impliciților
  • implicite
  • implicitelor
vocativ singular
plural
implicite
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

implicit implicite

  • 1. adesea adverbial Care este inclus, conținut în altceva (fără a mai fi exprimat direct); care se înțelege de la sine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: explicit (adj.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Humorul care se desprinde din aproape toate aceste producții populare face din ele un mijloc prețios de dezvoltare a limbajului la copil și, implicit, a gîndirii sale. L. ROM. 1953, nr. 2, 53.
      surse: DLRLC

etimologie: