IMPLANTOLOGIE s. f. Disciplină medicală care studiază implanturile și transplanturile de organe în chirurgia generală, în stomatologie etc. – Din fr. implantologie.

implantologie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr implantologie] Disciplină medicală care se ocupă cu studiul implantelor sau transplantelor în chirurgia generală, în stomatologie etc.

IMPLANTOLOGIE s. f. Disciplină medicală care studiază implanturile și transplanturile de organe în chirurgia generală, stomatologie etc. – Din fr. implantologie.

IMPLANTOLOGIE s.f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul implantelor și transplantelor dentare și al materialelor folosite în tratamentul edentațiilor. [Gen. -iei. / < fr. implantologie].

IMPLANTOLOGIE s. f. disciplină medicală care studiază implanturile și transplantele de organe. (< fr. implantologie)

implantologie s. f. (med.) Disciplină medicală care se ocupă cu studiul implantelor și transplantelor ◊ „Vor fi și două mese rotunde cu două teme la fel de actuale: deontologia în implantologie; Managementul cabinetului stomatologic.” R.l. 9 XI 92 p. 3. ◊ „Vor avea loc cursuri de implantologie [...]” R.l. 22 I 93 p. 2 (din fr. implantologie; DN3)

IMPLANTOLOGIE f. Ramură a științei medicale care se ocupă cu studiul implanturilor și transplanturilor de organe. /<fr. implantologie

implantologie s. f., art. implantologia, g.-d. implantologii, art. implantologiei

*implantologie s. f., art. implantologia, g.-d. implantologii, art. implantologiei

implantologie s. f., g.-d. implantologiei

IMPLANTO- „implant, transplant dentar”. ◊ L. tz. implanta, are „a înfige, a planta” > fr. implanto- > rom. implanto-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a stomatologiei care studiază implantele și transplantele dentare.