7 definiții pentru implantație implantațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPLANTÁȚIE, implantanții, s. f. Implantare. – Din fr. implantation.

implantație sf [At: DA ms / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr implantation, ger Implantation] 1 (Înv) Plantare. 2 (Înv) Răsădire. 3-4 Implantare (3-4).

IMPLANTÁȚIE s. f. Acțiunea de a implanta și rezultatul ei; implantare. – Din fr. implantation.

IMPLANTÁȚIE s.f. Implantare. [Gen. -iei. / < fr. implantation].

IMPLANTÁȚIE s. f. implantare. (< fr. implantation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

implantáție (-ți-e) s. f., art. implantáția (-ți-a), g.-d. art. implantáției; pl. implantáții, art. implantáțiile (-ți-i-)

implantáție s. f. plantație

Intrare: implantație
implantație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • implantație
  • implantația
plural
  • implantații
  • implantațiile
genitiv-dativ singular
  • implantații
  • implantației
plural
  • implantații
  • implantațiilor
vocativ singular
plural
implantațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

implantație implantațiune

  • 1. Acțiunea de a implanta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: implantare

etimologie: