12 definiții pentru impietate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPIETÁTE, impietăți, s. f. Lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; p. gener. atitudine jignitoare, lipsită de respect față de cineva sau de ceva care merită întreaga considerație; sacrilegiu. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. impiété, lat. impietas, -atis.

IMPIETÁTE, impietăți, s. f. Lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; p. gener. atitudine jignitoare, lipsită de respect față de cineva sau de ceva care merită întreaga considerație; sacrilegiu. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. impiété, lat. impietas, -atis.

impietate sf [At: CADE / Pl: ~tăți / E: fr impiété, lat impietas, -atis] 1 Lipsă de respect față de ceva considerat sfânt Si: sacrilegiu. 2 (Pex) Atitudine jignitoare față de cineva sau ceva care merită venerație.

IMPIETÁTE s. f. Lipsă de pietate față de ceva sfînt; p. ext. atitudine jignitoare față de cineva sau de ceva care merită respect, venerație. V. nelegiuire. – Pronunțat: -pi-e-.

IMPIETÁTE s.f. Lipsă de pietate față de ceva considerat sfânt; (p. ext.) jignire adusă față de cineva sau de ceva care merită venerație; sacrilegiu. [Pron. -pi-e-. / cf. fr. impiété, lat. impietas].

IMPIETÁTE s. f. lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; (p. ext.) jignire adusă față de cineva sau de ceva care merită venerație. (< fr. impiété, lat. impietas)

IMPIETÁTE f. Lipsă de pietate față de ceva considerat sfânt sau față de cineva demn de considerație. [G.-D. impietății] /<fr. impiété, lat. impietas, ~atis

impietate f. lipsă de pietate, dispreț mai ales pentru cele religioase.

*impietáte f. (lat. impíetas, -átis). Lipsă de pietate, nelegĭuire, dispreț de cele sfinte. Faptă nelegĭuită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impietáte (-pi-e-) s. f., g.-d. art. impietắții; (sacrilegii) pl. impietắți

impietáte s. f. (sil. -pi-e-), g.-d. art. impietății; (atitudini, fapte) pl. impietăți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPIETÁTE s. v. sacrilegiu.

IMPIETATE s. sacrilegiu. (A comis o ~.)

Intrare: impietate
impietate substantiv feminin
  • silabație: im-pi-e-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impietate
  • impietatea
plural
  • impietăți
  • impietățile
genitiv-dativ singular
  • impietăți
  • impietății
plural
  • impietăți
  • impietăților
vocativ singular
plural

impietate

  • 1. Lipsă de respect față de ceva considerat sfânt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin generalizare Atitudine jignitoare, lipsită de respect față de cineva sau de ceva care merită întreaga considerație.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sacrilegiu

etimologie: