12 definiții pentru impetuos

IMPETUÓS, -OÁSĂ, impetuoși, -oase, adj. Care dovedește o forță sau se manifestă ca o forță de nestăpânit; năvalnic, tumultuos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. impétueux, lat. impetuosus.

IMPETUÓS, -OÁSĂ, impetuoși, -oase, adj. Care dovedește o forță sau se manifestă ca o forță de nestăpânit; năvalnic, tumultuos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. impétueux, lat. impetuosus.

IMPETUÓS, -OÁSĂ, impetuoși, -oase, adj. Care dovedește o forță de nestăpînit, căruia nu-i poți pune stavilă; năvalnic, tumultuos. Situația internațională se caracterizează prin creșterea impetuoasă a forțelor păcii, democrației și socialismului, prin slăbirea continuă a forțelor reacțiunii și războiului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2712. Îl găsii... transfigurat, vibrător, impetuos. GALACTION, O. I 234. Vorbea limpede, corect, liniștit. Arareori se încălzea într-un curent mai impetuos de gînduri. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. – Pronunțat: -tu-os.

impetuós (-tu-os) adj. m., pl. impetuóși; f. impetuoásă, pl. impetuoáse

impetuós adj. m. (sil. -tu-os), pl. impetuóși, f. sg. impetuoásă, pl. impetuoáse

IMPETUÓS adj. 1. aprig, furtunos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpânit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament impetuos.) 2. energic, viguros, viril. (Caracter impetuos.) 3. v. înflăcărat. 4. v. energic. 5. v. dezlănțuit.

IMPETUÓS, -OÁSĂ adj. Năvalnic, tumultuos. [Pron. -tu-os. / < lat. impetuosus, cf. fr. impétueux].

IMPETUÓS, -OÁSĂ adj. năvalnic, tumultuos. (< fr. impétueux, lat. impetuosus)

IMPETUÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care nu poate fi stăvilit; cu manifestări violente; năvalnic. Furtună ~oasă. [Sil. -tu-os] /<fr. impétueux, lat. impetuosus

impetuos a. 1. care se mișcă cu repeziciune, cu violență: torent impetuos; 2. fig. care nu se poate ținea, prea vioiu: caracter impetuos.

*impetuós, -oásă adj. (lat. impetuosus, d. impetus, atac, năvală). Plin de putere, de avînt: vînt, torent, atac impetuos. Fig. Vioĭ, viguros, pornit: caracter impetuos. Adv. Cu mare avînt: a năvăli impetuos.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

IMPETUÓS adj. 1. aprig, furtunos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) apríns, viforós, vijeliós, vulcánic. (Temperament ~.) 2. energic, viguros, viril. (Caracter ~.) 3. avîntat, înflăcărat, temperamental, (fig.) arzătór. (O ieșire ~.) 4. energic, puternic, tare, vajnic, viguros. (Acțiune ~.) 5. debordant, dezlănțuit, furtunos, năvalnic, nestăpînit, nestăvilit, tumultuos. (Joacă într-un ritm ~.)

Intrare: impetuos
impetuos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular impetuos impetuosul impetuoa impetuoasa
plural impetuoși impetuoșii impetuoase impetuoasele
genitiv-dativ singular impetuos impetuosului impetuoase impetuoasei
plural impetuoși impetuoșilor impetuoase impetuoaselor
vocativ singular
plural