12 definiții pentru imperios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

imperios, ~oa [At: ODOBESCU, S. II, 60 / P: ~ri-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr impérieux, lat imperiosus] 1-2 a, av (Într-un mod) neapărat necesar. 3 a Care cere o rezolvare imediată.

IMPERIÓS, -OÁSĂ, imperioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care este neapărat necesar, care cere o rezolvare imediată. [Pr.: -ri-os] – Din fr. impérieux, lat. imperiosus.

IMPERIÓS, -OÁSĂ, imperioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care este neapărat necesar, care cere o rezolvare imediată. [Pr.: -ri-os] – Din fr. impérieux, lat. imperiosus.

IMPERIÓS, -OÁSĂ, imperioși, -oase, adj. Care este neapărat trebuincios. Este o sarcină imperioasă a construcției socialiste și a făuririi bunei stări a celor ce muncesc realizarea de economii în oricare loc de muncă, în orice domeniu și orice direcție, în toate întreprinderile sau instituțiile de orice fel ar fi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2946. O rînduire justă a vieții de la noi e o necesitate atît de imperioasă încît, fără ea, am fi sortiți să pierim. SADOVEANU, E. 20. ♦ (Adverbial) În mod necesar, cu necesitate. Această regulă nu s-a observat pînă acum mai de loc și, mai ales în piesele de teatru, ea este imperios reclamată. MACEDONSKI, O. IV 43. – Pronunțat: -ri-os.

IMPERIÓS, -OÁSĂ adj. (adesea adv.) Neapărat trebuincios, absolut necesar. [Pron. -ri-os. / < lat. imperiosus, cf. fr. impérieux].

IMPERIÓS, -OÁSĂ adj. (și adv.) absolut necesar, obligatoriu; stringent. (< fr. impérieux, lat. imperiousus)

IMPERIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care este absolut necesar; care cere o soluționare imediată; obligatoriu; stringent; presant; arzător. [Sil. -ri-os] /<fr. impérieux, lat. imperiosus

imperios n. 1. cărui place a comanda: spirit imperios; 2. irezistibil: necesitate imperioasă.

*imperiós, -oásă adj. (lat. imperiosus, d. imperium, comandă). Căruĭa-ĭ place să comande, autoritar: copiiĭ aŭ adese-orĭ caracter imperios. Fig. Irezistibil, urgent: necesitate imperioasă. Adv. În mod imperios: a exige imperios o concesiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imperiós (-ri-os) adj. m., pl. imperióși; f. imperioásă, pl. imperioáse

imperiós adj. m. (sil. -ri-os), pl. imperióși; f. sg. imperioásă, pl. imperioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPERIÓS adj., adv. 1. adj. imperativ, presant, stringent. (Nevoi ~oase.) 2. adj., adv. v. absolut.

IMPERIOS adj., adv. 1. adj. imperativ, presant, stringent. (Nevoi ~.) 2. adj., adv. absolut, stringent, (rar) neapărat. (Era ~oasă nevoie să...)

Intrare: imperios
imperios adjectiv
  • silabație: -ri-os
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imperios
  • imperiosul
  • imperiosu‑
  • imperioa
  • imperioasa
plural
  • imperioși
  • imperioșii
  • imperioase
  • imperioasele
genitiv-dativ singular
  • imperios
  • imperiosului
  • imperioase
  • imperioasei
plural
  • imperioși
  • imperioșilor
  • imperioase
  • imperioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imperios

  • 1. adesea adverbial Care este neapărat necesar, care cere o rezolvare imediată.
    exemple
    • Este o sarcină imperioasă a construcției socialiste și a făuririi bunei stări a celor ce muncesc realizarea de economii în oricare loc de muncă, în orice domeniu și orice direcție, în toate întreprinderile sau instituțiile de orice fel ar fi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2946.
      surse: DLRLC
    • O rînduire justă a vieții de la noi e o necesitate atît de imperioasă încît, fără ea, am fi sortiți să pierim. SADOVEANU, E. 20.
      surse: DLRLC
    • Această regulă nu s-a observat pînă acum mai de loc și, mai ales în piesele de teatru, ea este imperios reclamată. MACEDONSKI, O. IV 43.
      surse: DLRLC

etimologie: