9 definiții pentru imperator
Explicative DEX
IMPERATOR, imperatori, s. m. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei mari victorii; persoană care purta acest titlu. – Din lat. imperator.
IMPERATOR, imperatori, s. m. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei mari victorii; persoană care purta acest titlu. – Din lat. imperator.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
imperator sm [At: (a. 1757) GCR. II, 53/15 / Pl: ~i / E: lat imperator] 1-2 (Înv) Împărat (al romanilor). 3 (Înv) Țar al Rusiei. 4 Titlu onorific conferit generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei mari victorii. 5-8 Persoană care purta titlul de imperator (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPERATOR s.m. (Ist.) 1. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei victorii asupra dușmanului. 2. Împărat. [< lat. imperator].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPERATOR s. m. titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau senat după o victorie. (< lat. imperator)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
IMPERATOR ~i m. (în Roma republicană) Titlu conferit generalilor (de către soldați sau senat) în urma repurtării unei victorii. /<lat. imperator
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*imperatór m. (lat. imperátor, -óris, d. ímpero, -áre, a comanda, a porunci). Împărat. – Fem. Rar, imperatrice, împărăteasă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
imperator s. m., pl. imperatori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
IMPERATOR s. v. împărat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
imperator s. v. ÎMPĂRAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
imperator, imperatorisubstantiv masculin
- 1. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei mari victorii; persoană care purta acest titlu. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Împărat. DNsinonime: împărat
etimologie:
- imperator DEX '09 DEX '98 DN