9 definiții pentru imperator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPERÁTOR, imperatori, s. m. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei mari victorii; persoană care purta acest titlu. – Din lat. imperator.

IMPERÁTOR, imperatori, s. m. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei mari victorii; persoană care purta acest titlu. – Din lat. imperator.

imperator sm [At: (a. 1757) GCR. II, 53/15 / Pl: ~i / E: lat imperator] 1-2 (Înv) Împărat (al romanilor). 3 (Înv) Țar al Rusiei. 4 Titlu onorific conferit generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei mari victorii. 5-8 Persoană care purta titlul de imperator (1-4).

IMPERÁTOR s.m. (Ist.) 1. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei victorii asupra dușmanului. 2. Împărat. [< lat. imperator].

IMPERÁTOR s. m. titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau senat după o victorie. (< lat. imperator)

IMPERÁTOR ~i m. (în Roma republicană) Titlu conferit generalilor (de către soldați sau senat) în urma repurtării unei victorii. /<lat. imperator

*imperatór m. (lat. imperátor, -óris, d. ímpero, -áre, a comanda, a porunci). Împărat. – Fem. Rar, imperatrice, împărăteasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imperátor s. m., pl. imperátori


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: imperator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imperator
  • imperatorul
  • imperatoru‑
plural
  • imperatori
  • imperatorii
genitiv-dativ singular
  • imperator
  • imperatorului
plural
  • imperatori
  • imperatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imperator

  • 1. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei mari victorii; persoană care purta acest titlu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • surse: DN

etimologie: