imperator sm [At: (a. 1757) GCR. II, 53/15 / Pl: ~i / E: lat imperator] 1-2 (Înv) Împărat (al romanilor). 3 (Înv) Țar al Rusiei. 4 Titlu onorific conferit generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei mari victorii. 5-8 Persoană care purta titlul de imperator (1-4).