14 definiții pentru impas


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPÁS, impasuri, s. n. Situație dificilă în care se află cineva și din care nu știe cum să iasă. – Din fr. impasse.

IMPÁS, impasuri, s. n. Situație dificilă în care se află cineva și din care nu știe cum să iasă. – Din fr. impasse.

impas sn [At: I. NEGRUZZI, S. I, 178 / Pl: ~uri / E: fr impasse] 1 (Înv) Străduță deschisă numai la una dintre extremitățile ei Si: fundac, hudiță, înfundătură. 2 (Fig) Situație dificilă din care nu se poate ieși.

IMPÁS, impasuri, s. n. 1. Situație încurcată, grea, din care nu știi cum să ieși. Merita toate laudele, ca orice femeie tînără și frumoasă, rămasă, în cele mai grele impasuri, tovarășă credincioasă pentru bărbatul ce și l-a ales. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 185. În impasuri grele, omul la prietenii vechi și adevărate recurge. BASSARABESCU, V. 188. 2. (Franțuzism) Fundătură, fundac. Acum agoniza într-o mansardă din cartierul latin; un impas cu ziduri leproase. C. PETRESCU, A. 319.

IMPÁS s.n. 1. Situație încurcată, fără o soluționare convenabilă. 2. (Rar) Fundătură, ulicioară fără ieșire. [< fr. impasse].

IMPÁS s. n. 1. situație fără soluționare convenabilă. 2. (rar) mică stradă fără ieșire; fundătură, intrare. 3. (la bridge, belotă) a face un ~ = a juca o carte inferioară când se presupune că adversarul care trebuia să joace înainte deține o carte intermediară. (< fr. impasse)

IMPÁS ~uri n. Situație încurcată, complicată, fără ieșire favorabilă. A ajunge într-un ~. /<fr. impasse

impas n. 1. Ulicioară fără ieșire; 2. fig. situațiune din care nu se poate ieși.

*impás n., pl. urĭ și e (fr. impasse, f., d. passer, a trece; lat. pop. passare, a trece, d. passus, pas). Est. Înfundătură, fundătură, fundac, stradă fără ĭeșire. Fig. Pozițiune dificilă orĭ periculoasă: nu știŭ cum să ĭes din acest impas.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impás s. n., pl. impásuri

impás s. n., pl. impásuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPÁS s. v. alee, fundătură, intrare.

IMPÁS s. 1. dificultate, încurcătură, (fig.) strâmtoare, (înv. și pop. fig.) strâmtorare, strâmtoreală, (înv. fig.) strâmtură, strânsoare. (Se află în ~.) 2. v. dificultate. 3. v. încercare.

impas s. v. ALEE. FUNDĂTURĂ. INTRARE.

IMPAS s. 1. dificultate, încurcătură, (fig.) strîmtoare, (înv. și pop. fig.) strîmtorare, strîmtoreală, (înv. fig.) strîmtură, strînsoare. (Se află în ~.) 2. dificultate, greutate, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit un mare ~.) 3. greu, greutate, încercare, necaz, vicisitudine. (~ al vieții.)

Intrare: impas
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impas
  • impasul
  • impasu‑
plural
  • impasuri
  • impasurile
genitiv-dativ singular
  • impas
  • impasului
plural
  • impasuri
  • impasurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

impas

  • 1. Situație dificilă în care se află cineva și din care nu știe cum să iasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Merita toate laudele, ca orice femeie tînără și frumoasă, rămasă, în cele mai grele impasuri, tovarășă credincioasă pentru bărbatul ce și l-a ales. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 185.
      surse: DLRLC
    • În impasuri grele, omul la prietenii vechi și adevărate recurge. BASSARABESCU, V. 188.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Acum agoniza într-o mansardă din cartierul latin; un impas cu ziduri leproase. C. PETRESCU, A. 319.
      surse: DLRLC
  • 3. expresie (La bridge, belotă) A face un impas = a juca o carte inferioară când se presupune că adversarul care trebuia să joace înainte deține o carte intermediară.
    surse: MDN '00

etimologie: