2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPACIENTÁRE, impacientări, s. f. (Rar) Stare a celui impacientat; nerăbdare. ♦ Neliniște, impaciență. [Pr.: -ci-en-] – V. impacienta.

IMPACIENTÁRE, impacientări, s. f. (Rar) Stare a celui impacientat; nerăbdare. ♦ Neliniște, impaciență. [Pr.: -ci-en-] – V. impacienta.

impacientare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: impacienta] (Liv) 1 Nerăbdare. 2 Neliniște.

IMPACIENTÁRE s.f. Faptul de a se impacienta. [Pron. -ci-en-. / < impacienta].

IMPACIENTÁ, impacientez, vb. I. Refl. A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. ♦ A se îngrijora, a se neliniști. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatienter.

impacienta vr [At: I. TEODOREANU, M. II, 148 / P: ~ci-en~ / Pzi: ~tez / E: fr impatienter] (Liv) 1 A-și pierde răbdarea. 2 A se îngrijora.

IMPACIENTÁ, impacientez, vb. I. Refl. (Livr.) A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. ♦ A se îngrijora, a se neliniști. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatienter.

IMPACIENTÁ, impacientez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. - Pronunțat: -ci-en-.

IMPACIENTÁ vb. I. refl. A-și pierde răbdarea, a se neliniști. [Pron. -ci-en-. / cf. fr. impatienter, it. impazientare].

IMPACIENTÁ vb. refl. a-și pierde răbdarea; a se alarma, a se neliniști. (< fr. impatienter)

A SE IMPACIENTÁ mă ~éz intranz. livr. A deveni impacient; a-și pierde răbdarea. /<fr. impatienter

A IMPACIENTÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A face să se impacienteze. [Sil. -ci-en-] /<fr. impatienter

*impacientéz v. tr. (fr. impatienter). Fac impacient, fac să peardă răbdarea. V. refl. Perd răbdarea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impacientáre s. f., pl. impacientări

!impacientá (a se ~) (-ci-en) vb. refl., ind. prez. 3 se impacienteáză

impacientá vb. (sil. -ci-en-), ind. prez. 1 sg. impacientéz, 3 sg. și pl. impacienteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPACIENTÁ vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, neliniști, speria, tulbura.

impacienta vb. v. ALARMA. FRĂMÎNTA. INTRIGA. ÎNGRIJORA. NELINIȘTI. SPERIA. TULBURA.

Intrare: impacientare
impacientare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impacientare
  • impacientarea
plural
  • impacientări
  • impacientările
genitiv-dativ singular
  • impacientări
  • impacientării
plural
  • impacientări
  • impacientărilor
vocativ singular
plural
Intrare: impacienta
  • silabație: -ci-en- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • impacienta
  • impacientare
  • impacientat
  • impacientatu‑
  • impacientând
  • impacientându‑
singular plural
  • impacientea
  • impacientați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • impacientez
(să)
  • impacientez
  • impacientam
  • impacientai
  • impacientasem
a II-a (tu)
  • impacientezi
(să)
  • impacientezi
  • impacientai
  • impacientași
  • impacientaseși
a III-a (el, ea)
  • impacientea
(să)
  • impacienteze
  • impacienta
  • impacientă
  • impacientase
plural I (noi)
  • impacientăm
(să)
  • impacientăm
  • impacientam
  • impacientarăm
  • impacientaserăm
  • impacientasem
a II-a (voi)
  • impacientați
(să)
  • impacientați
  • impacientați
  • impacientarăți
  • impacientaserăți
  • impacientaseți
a III-a (ei, ele)
  • impacientea
(să)
  • impacienteze
  • impacientau
  • impacienta
  • impacientaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

impacientare

etimologie:

  • vezi impacienta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

impacienta

  • 1. A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A se îngrijora, a se neliniști.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: