15 definiții pentru impacienta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPACIENTA, impacientez, vb. I. Refl. A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. ♦ A se îngrijora, a se neliniști. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatienter.

impacienta vr [At: I. TEODOREANU, M. II, 148 / P: ~ci-en~ / Pzi: ~tez / E: fr impatienter] (Liv) 1 A-și pierde răbdarea. 2 A se îngrijora.

IMPACIENTA, impacientez, vb. I. Refl. (Livr.) A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. ♦ A se îngrijora, a se neliniști. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatienter.

IMPACIENTA, impacientez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. - Pronunțat: -ci-en-.

IMPACIENTA vb. I. refl. A-și pierde răbdarea, a se neliniști. [Pron. -ci-en-. / cf. fr. impatienter, it. impazientare].

IMPACIENTA vb. refl. a-și pierde răbdarea; a se alarma, a se neliniști. (< fr. impatienter)

A IMPACIENTA ~ez tranz. livr. (persoane) A face să se impacienteze. [Sil. -ci-en-] /<fr. impatienter

A SE IMPACIENTA mă ~ez intranz. livr. A deveni impacient; a-și pierde răbdarea. /<fr. impatienter

*impacientéz v. tr. (fr. impatienter). Fac impacient, fac să peardă răbdarea. V. refl. Perd răbdarea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

impacienta (a se ~) (desp. -ci-en-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă impacientez, 3 se impacientea; conj. prez. 1 sg. să mă impacientez, 3 să se impacienteze; imper. 2 sg. afirm. impacientează-te; ger. impacientându-mă

!impacienta (a se ~) (-ci-en) vb. refl., ind. prez. 3 se impacientea

impacienta vb. (sil. -ci-en-), ind. prez. 1 sg. impacientez, 3 sg. și pl. impacientea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMPACIENTA vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, neliniști, speria, tulbura.

impacienta vb. v. ALARMA. FRĂMÎNTA. INTRIGA. ÎNGRIJORA. NELINIȘTI. SPERIA. TULBURA.

Intrare: impacienta
  • silabație: -ci-en- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • impacienta
  • impacientare
  • impacientat
  • impacientatu‑
  • impacientând
  • impacientându‑
singular plural
  • impacientea
  • impacientați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • impacientez
(să)
  • impacientez
  • impacientam
  • impacientai
  • impacientasem
a II-a (tu)
  • impacientezi
(să)
  • impacientezi
  • impacientai
  • impacientași
  • impacientaseși
a III-a (el, ea)
  • impacientea
(să)
  • impacienteze
  • impacienta
  • impacientă
  • impacientase
plural I (noi)
  • impacientăm
(să)
  • impacientăm
  • impacientam
  • impacientarăm
  • impacientaserăm
  • impacientasem
a II-a (voi)
  • impacientați
(să)
  • impacientați
  • impacientați
  • impacientarăți
  • impacientaserăți
  • impacientaseți
a III-a (ei, ele)
  • impacientea
(să)
  • impacienteze
  • impacientau
  • impacienta
  • impacientaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

impacienta, impacientezverb

  • 1. A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A se îngrijora, a se neliniști. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.