imos, ~oasă [At: ȚICHINDEAL, F. 63/8 / Pl: ~oși, ~oase / E: ml limosus] (Reg) 1 a Murdar. 2 a Plin de noroi. 3 av (Îe) A umbla ~ A umbla cu haine murdare.

IMOS, -OASĂ, imoși, -oase, adj. (Regional) Murdar, mînjit. Hainele de pe dînsul erau imoase, deh! ce să zici, ca de văcar. ISPIRESCU, L. 232.

imos a. plin de noroiu, murdar: hainele de pe dânsu erau imoase ISP. [Lat. LIMOSUS].

imós, -oásă adj. (lat. limosus, nomolos. V. im 1). Vest. Plin de im, slinos, soĭos: om imos, haĭne imoase. – E și un sat Imoasa în Mehedințĭ.

imos (reg.) adj. m., pl. imoși; f. imoasă, pl. imoase

imos (reg.) adj. m., pl. imoși; f. imoasă, pl. imoase

imos adj. m., pl. imoși; f. sg. imoasă, pl. imoase

phira imos expr. (țig.) spargere.

IMOS adj. v. jegos, mânjit, murdar, nespălat, slinos, soios.

imos adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NESPĂLAT. SLINOS. SOIOS.

IMOS adj. (Ban.) Murdar. Imos. Infectus. AC, 343. Vezi și ima, imală, imare, imăciune, imălos, imător, imătură, neimat. Etimologie: im + suf. -os.

imós, -oasă, imoși, -oase, adj. Murdar, noroios, mocirlos. ■ (Top.) Imoasa, vale în Vima Mică (Vișovan, 2008). – Din im „noroi” + suf. -os, sau din lat. limonus (DEX).

imos, -oasă, imoși, -oase, adj. – Murdar; noroios, mocirlos. ♦ (Top.) Imoasa, vale în loc. Vima Mică (Vișovan, 2008). – Din im „noroi” + suf. -os, sau din lat. limonus (CDDE, cf. DER; DEX).