11 definiții pentru imos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMÓS, -OÁSĂ, imoși, -oase, adj. (Reg.) Murdar, mânjit, plin de noroi. – Lat. limosus sau im + suf. -os.

IMÓS, -OÁSĂ, imoși, -oase, adj. (Reg.) Murdar, mânjit, plin de noroi. – Lat. limosus sau im + suf. -os.

imos, ~oa [At: ȚICHINDEAL, F. 63/8 / Pl: ~oși, ~oase / E: ml limosus] (Reg) 1 a Murdar. 2 a Plin de noroi. 3 av (Îe) A umbla ~ A umbla cu haine murdare.

IMÓS, -OÁSĂ, imoși, -oase, adj. (Regional) Murdar, mînjit. Hainele de pe dînsul erau imoase, deh! ce să zici, ca de văcar. ISPIRESCU, L. 232.

imos a. plin de noroiu, murdar: hainele de pe dânsu erau imoase ISP. [Lat. LIMOSUS].

imós, -oásă adj. (lat. limosus, nomolos. V. im 1). Vest. Plin de im, slinos, soĭos: om imos, haĭne imoase. – E și un sat Imoasa în Mehedințĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imós (reg.) adj. m., pl. imóși; f. imoásă, pl. imoáse

imós adj. m., pl. imóși; f. sg. imoásă, pl. imoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMÓS adj. v. jegos, mânjit, murdar, nespălat, slinos, soios.

imos adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NESPĂLAT. SLINOS. SOIOS.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

imós, -oasă, imoși, -oase, adj. – Murdar; noroios, mocirlos. ♦ (Top.) Imoasa, vale în loc. Vima Mică (Vișovan, 2008). – Din im „noroi” + suf. -os, sau din lat. limonus (CDDE, cf. DER; DEX).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

phira imos expr. (țig.) spargere.

Intrare: imos
imos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imos
  • imosul
  • imosu‑
  • imoa
  • imoasa
plural
  • imoși
  • imoșii
  • imoase
  • imoasele
genitiv-dativ singular
  • imos
  • imosului
  • imoase
  • imoasei
plural
  • imoși
  • imoșilor
  • imoase
  • imoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imos

etimologie:

  • limba latină limosus
    surse: DEX '09 DEX '98
  • sau im + sufix -os.
    surse: DEX '09