2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMORTALIZÁRE, imortalizări, s. f. Acțiunea de a imortaliza și rezultatul ei. – V. imortaliza.

IMORTALIZÁRE, imortalizări, s. f. Acțiunea de a imortaliza și rezultatul ei. – V. imortaliza.

imortalizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: imortaliza] 1-2 Dobândire a unui caracter nemuritor (prin prezentarea într-o operă de artă).

IMORTALIZÁRE s.f. Acțiunea de a imortaliza și rezultatul ei; nemurire. [< imortaliza].

IMORTALIZÁ, imortalizez, vb. I. Tranz. A face ca o persoană, o acțiune sau o operă să trăiască veșnic în memoria oamenilor; a face nemuritor. – Din fr. immortaliser.

IMORTALIZÁ, imortalizez, vb. I. Tranz. A face ca o persoană, o acțiune sau o operă să trăiască veșnic în memoria oamenilor; a face nemuritor. – Din fr. immortaliser.

imortaliza vt [At: DEX / Pzi: ~zez / E: fr immortaliser] 1-2 A face ca o persoană, o operă sau o acțiune să trăiască veșnic în memoria oamenilor (prin prezentarea într-o operă de artă).

IMORTALIZÁ, imortalizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane sau la operele și acțiunile lor) A face să trăiască veșnic în memoria oamenilor. Nicolaie Văcărescu moștenise și el o rază mai pălită a talentului poetic imortalizat de părintele și de fratele său. ODOBESCU, S. II 314.

IMORTALIZÁ vb. I. tr. A face ca o persoană, o operă etc. să trăiască veșnic în memoria oamenilor; a face nemuritor, nepieritor. [Cf. fr. immortaliser].

IMORTALIZÁ vb. tr. a face ca cineva sau ceva să trăiască veșnic în memoria oamenilor; a face nemuritor. (< fr. immortaliser)

A IMORTALIZÁ ~éz tranz. (nume, acțiuni, opere etc.) A face să devină nemuritor. /<fr. immortaliser

imortalizà v. a face nemuritor, a face să trăiască în amintirea oamenilor.

*imortalizéz v. tr. (d. imortal; fr. immortaliser). Fac imortal, etern, perpetuŭ (în amintirea oamenilor): gloria imortalizează oameniĭ marĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imortalizáre s. f., g.-d. art. imortalizắrii; pl. imortalizắri

imortalizáre s. f., g.-d. art. imortalizării; pl. imortalizări

imortalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 imortalizeáză

imortalizá vb., ind. prez. 1 sg. imortalizéz, 3 sg. și pl. imortalizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMORTALIZÁRE s. eternizare, perpetuare, (înv.) înveșnicire. (~ memoriei sale.)

IMORTALIZARE s. eternizare, perpetuare, (înv.) înveșnicire. (~ memoriei sale.)

IMORTALIZÁ vb. a eterniza, a perpetua, (rar) a nemuri, (înv.) a înnemuri, a înveșnici. (I-a ~ memoria.)

IMORTALIZA vb. a eterniza, a perpetua, (rar) a nemuri, (înv.) a înnemuri, a înveșnici. (I-a ~ memoria.)

Intrare: imortalizare
imortalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imortalizare
  • imortalizarea
plural
  • imortalizări
  • imortalizările
genitiv-dativ singular
  • imortalizări
  • imortalizării
plural
  • imortalizări
  • imortalizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: imortaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • imortaliza
  • imortalizare
  • imortalizat
  • imortalizatu‑
  • imortalizând
  • imortalizându‑
singular plural
  • imortalizea
  • imortalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • imortalizez
(să)
  • imortalizez
  • imortalizam
  • imortalizai
  • imortalizasem
a II-a (tu)
  • imortalizezi
(să)
  • imortalizezi
  • imortalizai
  • imortalizași
  • imortalizaseși
a III-a (el, ea)
  • imortalizea
(să)
  • imortalizeze
  • imortaliza
  • imortaliză
  • imortalizase
plural I (noi)
  • imortalizăm
(să)
  • imortalizăm
  • imortalizam
  • imortalizarăm
  • imortalizaserăm
  • imortalizasem
a II-a (voi)
  • imortalizați
(să)
  • imortalizați
  • imortalizați
  • imortalizarăți
  • imortalizaserăți
  • imortalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • imortalizea
(să)
  • imortalizeze
  • imortalizau
  • imortaliza
  • imortalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imortalizare

etimologie:

  • vezi imortaliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

imortaliza

  • 1. A face ca o persoană, o acțiune sau o operă să trăiască veșnic în memoria oamenilor; a face nemuritor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Nicolaie Văcărescu moștenise și el o rază mai pălită a talentului poetic imortalizat de părintele și de fratele său. ODOBESCU, S. II 314.
      surse: DLRLC

etimologie: