13 definiții pentru imitativ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMITATÍV, -Ă, imitativi, -e, adj. Care imită (sunete). – Din fr. imitatif, lat. imitativus.

IMITATÍV, -Ă, imitativi, -e, adj. Care imită (sunete). – Din fr. imitatif, lat. imitativus.

imitativ, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. IV, 38 / Pl: ~i, ~e / E: fr imitatif] 1 Care imită sunete. 2 (Îs) Armonie ~ă Frază sau vers care, prin eufonie, sugerează un zgomot din natură sau un obiect.

IMITATÍV, -Ă, imitativi, -e, adj. (Mai ales despre sunete) Care imită. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete evocă un sunet din natură. Armonia imitativă din acest vers [«Prin vulturi vîntul viu vuia»] nu e... meșteșugită, ea e necesară, naturală și ne face să auzim zgomotul sec al aerului izbit și despicat de minunatul călăreț. GHEREA, ST. CR. III 318.

IMITATÍV, -Ă adj. Care imită. ◊ Armonie imitativă v. armonie (1) [în DN]. [Pl. -vi, -ve. / cf. fr. imitatif, it. imitativo].

IMITATÍV, -Ă adj. care imită. (< fr. imitatif, lat. imitativus)

IMITATÍV ~ă (~i, ~e) Care imită (sunete). /<fr. imitatif, lat. imitativus

imitativ a. de natura imitațiunii: armonie imitativă.

*imitatív, -ă adj. (lat. imitativus). Gram. Muz. Care e de natura imitațiuniĭ: armonie imitativă. S. n., pl. e. Gram. Cuvînt care imită huĭetu naturiĭ, onomatopeic, ca: gîl-gîl, gîlgîĭ, scîrț-scîrț, scîrțîĭ, horpăĭ, sorb ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

imitativ adj. m., pl. imitativi; f. imitativă, pl. imitative

imitatív adj. m., pl. imitatívi; f. sg. imitatívă, pl. imitatíve

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMITATIV adj. onomatopeic. (Cuvînt ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IMITATÍV, -Ă adj. (cf. fr. imitatif, it. imitativo): în sintagma cuvânt imitativ (v.).

Intrare: imitativ
imitativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imitativ
  • imitativul
  • imitativu‑
  • imitati
  • imitativa
plural
  • imitativi
  • imitativii
  • imitative
  • imitativele
genitiv-dativ singular
  • imitativ
  • imitativului
  • imitative
  • imitativei
plural
  • imitativi
  • imitativilor
  • imitative
  • imitativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

imitativ, imitatiadjectiv

  • 1. Care imită (sunete). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Armonie (1.3.2.) imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete evocă un sunet din natură. DLRLC DN
      • format_quote Armonia imitativă din acest vers [«Prin vulturi vîntul viu vuia»] nu e... meșteșugită, ea e necesară, naturală și ne face să auzim zgomotul sec al aerului izbit și despicat de minunatul călăreț. GHEREA, ST. CR. III 318. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.