IMITATIV, -Ă, imitativi, -e, adj. (Mai ales despre sunete) Care imită. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete evocă un sunet din natură. Armonia imitativă din acest vers [«Prin vulturi vîntul viu vuia»] nu e... meșteșugită, ea e necesară, naturală și ne face să auzim zgomotul sec al aerului izbit și despicat de minunatul călăreț. GHEREA, ST. CR. III 318.