12 definiții pentru iminent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iminent, ~ă a [At: I. IONESCU, D. 225 / V: (înv) ~nint / Pl: ~nți, ~e / E: fr imminent, lat imminens, -entis] 1-2 Care este gata să se producă și nu se poate (amâna sau) opri Si: inevitabil. 3 Amenințător.

IMINÉNT, -Ă, iminenți, -te, adj. Care este gata să se producă, să se întâmple (și nu se poate amâna sau evita); inevitabil. – Din fr. imminent, lat. imminens, -ntis.

IMINÉNT, -Ă, iminenți, -te, adj. Care este gata să se producă, să se întâmple (și nu se poate amâna sau evita); inevitabil. – Din fr. imminent, lat. imminens, -ntis.

IMINÉNT, -Ă, iminenți, -te, adj. Care e gata să se producă, să se întîmple. Pericolul era iminent și trebuia numaidecît înlăturat. HOGAȘ, DR. II 77. Ultima depeșă îmi spune că pericolul iminent e înlăturat. CARAGiALE, O. VII 85.

IMINÉNT, -Ă adj. Pe punctul de a se produce; apropiat; inevitabil. [< fr. imminent, it. imminente, lat. imminens].

IMINÉNT, -Ă adj. pe punctul de a se produce; inevitabil. (< fr. imminent, lat. imminens)

IMINÉNT ~tă (~ți, ~te) Care este pe punctul de a se produce și nu mai poate fi amânat sau evitat. O criză ~tă. /<fr. imminent, lat. imminens, ~ntis

iminent a. 1. gata de a cădea peste: ruină iminentă; 2. fig. foarte amenințător și periculos: răsboiu iminent.

*iminént, -ă adj. (lat. ímminens, -éntis, d. im-mĭnére, a se înălța, a amenința. V. pro-eminent. Care e aproape să cadă, să se întîmple, care amenință cu periculu: ruină, dizgrație, exploziune iminentă; războĭ iminent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iminént (inevitabil) adj. m., pl. iminénți; f. iminéntă, pl. iminénte

iminént adj. m., pl. iminénți; f. sg. iminéntă, pl. iminénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMINÉNT adj. inevitabil, (livr.) ineluctabil. (Un fenomen ~.)

IMINENT adj. inevitabil, (livr.) ineluctabil. (Un fenomen ~.)

Intrare: iminent
iminent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iminent
  • iminentul
  • iminentu‑
  • iminentă
  • iminenta
plural
  • iminenți
  • iminenții
  • iminente
  • iminentele
genitiv-dativ singular
  • iminent
  • iminentului
  • iminente
  • iminentei
plural
  • iminenți
  • iminenților
  • iminente
  • iminentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iminent

  • 1. Care este gata să se producă, să se întâmple (și nu se poate amâna sau evita).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: apropiat ineluctabil inevitabil 2 exemple
    exemple
    • Pericolul era iminent și trebuia numaidecît înlăturat. HOGAȘ, DR. II 77.
      surse: DLRLC
    • Ultima depeșă îmi spune că pericolul iminent e înlăturat. CARAGiALE, O. VII 85.
      surse: DLRLC

etimologie: