opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Explicative DEX

imbricare sf [At: DN3 / V: im- / Pl: -cări / E: îmbrica] Suprapunere parțială, asemenea solzilor de pește, țiglelor ori șindrilei de pe acoperiș Si: imbricație (1).

IMBRICARE s.f. (Constr.) Suprapunere parțială, îmbucare (în genul țiglelor, șindrilelor, solzilor de pește). [Cf. fr. imbrication].

IMBRICA, imbrichez, vb. I. Tranz. A suprapune parțial, asemenea solzilor de pește, țiglele sau șindrilele de pe un acoperiș. – Din fr. imbriquer.

IMBRICA, imbrichez, vb. I. Tranz. A suprapune parțial, asemenea solzilor de pește, țiglele sau șindrilele de pe un acoperiș. – Din fr. imbriquer.

imbrica vt vz îmbrica

îmbrica vt [At: DEX-S / V: im~ / Pzi: îmbric / E: fr imbriquer] A suprapune parțial, asemenea solzilor de pește, țiglelor ori șindrilei de pe acoperiș.

IMBRICA vb. tr. a suprapune ceva parțial, în genul solzilor de pește, al țiglelor sau șindrilelor de pe un acoperiș. (< fr. imbriquer, lat. imbricare)

Ortografice DOOM

+imbricare s. f., g.-d. art. imbricării; pl. imbricări

imbricare s. f., g.-d. art. imbricării

imbrica vb., ind. prez. 1 sg. imbric/imbrichez, 3 sg. și pl. imbrică/imbrichează

Intrare: imbricare
imbricare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imbricare
  • imbricarea
plural
  • imbricări
  • imbricările
genitiv-dativ singular
  • imbricări
  • imbricării
plural
  • imbricări
  • imbricărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: imbrica
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • imbrica
  • imbricare
  • imbricat
  • imbricatu‑
  • imbricând
  • imbricându‑
 singular plural
  • imbrichează
  • imbricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • imbrichez
 (să)
  • imbrichez
  • imbricam
  • imbricai
  • imbricasem
a II-a (tu)
  • imbrichezi
 (să)
  • imbrichezi
  • imbricai
  • imbricași
  • imbricaseși
a III-a (el, ea)
  • imbrichează
 (să)
  • imbricheze
  • imbrica
  • imbrică
  • imbricase
plural I (noi)
  • imbricăm
 (să)
  • imbricăm
  • imbricam
  • imbricarăm
  • imbricaserăm
  • imbricasem
a II-a (voi)
  • imbricați
 (să)
  • imbricați
  • imbricați
  • imbricarăți
  • imbricaserăți
  • imbricaseți
a III-a (ei, ele)
  • imbrichează
 (să)
  • imbricheze
  • imbricau
  • imbricară
  • imbricaseră
îmbrica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

imbricare, imbricărisubstantiv feminin

  • 1. construcții Suprapunere parțială, îmbucare (în genul țiglelor, șindrilelor, solzilor de pește). DN
etimologie:

imbrica, imbrichezverb

  • 1. A suprapune parțial, asemenea solzilor de pește, țiglele sau șindrilele de pe un acoperiș. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.