4 definiții pentru imbricare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
imbricare sf [At: DN3 / V: im- / Pl: -cări / E: îmbrica] Suprapunere parțială, asemenea solzilor de pește, țiglelor ori șindrilei de pe acoperiș Si: imbricație (1).
IMBRICARE s.f. (Constr.) Suprapunere parțială, îmbucare (în genul țiglelor, șindrilelor, solzilor de pește). [Cf. fr. imbrication].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+imbricare s. f., g.-d. art. imbricării; pl. imbricări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
imbricare s. f., g.-d. art. imbricării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: imbricare
imbricare substantiv feminin
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
imbricare, imbricărisubstantiv feminin
- 1. Suprapunere parțială, îmbucare (în genul țiglelor, șindrilelor, solzilor de pește). DN
etimologie:
- imbrication DN