14 definiții pentru imamea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMAMEA, imamele, s. f. Capătul ciubucului, prin care se trage fumul. – Din tc. imāme.

imamea sf [At: (a. 1826) URICARIUL, XXII, 312 / V: ~anea[1], imom~, imum~ / E: tc imame] (Tcî) Capăt al ciubucului, prin care se trage fumul. corectat(ă)

  1. În original, greșit accentuat: ~anea LauraGellner

IMAMEA, imamele, s. f. Capătul ciubucului, prin care se trage fumul. – Din tc. imame.

IMAMEA, imamele, s. f. (Turcism învechit și arhaizant) Capătul ciubucului prin care se trage fumul și care adesea avea diferite podoabe. Cîteva fumuri, nu din ciubucurile cu imamea de chihlimbar... Ci mahorcă neagră tocată cu cosorul. C. PETRESCU, A. R. 195. Imamele cu muțunachi. ALECSANDRI, T. 433.

imameà f. 1. căpătâiul de chihlibar al ciubucului: ciubuce cu imamele de chihlibar limoniu FIL.; 2. Mold. varietate de pere lunguiețe, fața roșie, gust dulce. [Turc. IMAMÈ].

imameá f., pl. ele (turc. [d. ar.] imame). Vechĭ. Capătu (muștĭucu) cĭubuculuĭ saŭ luleleĭ, țigareteĭ (de ordinar de chilimbar).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

imamea s. f., art. imameaua, g.-d. art. imamelei; pl. imamele

imamea s. f., art. imameaua, g.-d. art. imamelei; pl. imamele, art. imamelele

imamea s. f. (sil. -mea), art. imameaua, g.-d. art. imamelei; pl. imamele

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

imamea (imamele), s. f. – Capăt de chihlimbar al unei pipe. Tc. imame (Șeineanu, III, 70). Sec. XIX. – Der. imamele, s. f. (varietate de pere).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

imamea, s.f. (înv.) 1. vârful de chihlimbar al ciubucului, prin care se trage fumul din lulea. 2. varietate de pere lunguiețe, cu fața roșie și gust dulce.

Intrare: imamea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imamea
  • imameaua
plural
  • imamele
  • imamelele
genitiv-dativ singular
  • imamele
  • imamelei
plural
  • imamele
  • imamelelor
vocativ singular
plural
imanea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
imomea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
imumea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

imamea, imamelesubstantiv feminin

  • 1. Capătul ciubucului, prin care se trage fumul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîteva fumuri, nu din ciubucurile cu imamea de chihlimbar... Ci mahorcă neagră tocată cu cosorul. C. PETRESCU, A. R. 195. DLRLC
    • format_quote Imamele cu muțunachi. ALECSANDRI, T. 433. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.