14 definiții pentru imamea
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMAMEA, imamele, s. f. Capătul ciubucului, prin care se trage fumul. – Din tc. imāme.
imamea sf [At: (a. 1826) URICARIUL, XXII, 312 / V: ~anea[1], imom~, imum~ / E: tc imame] (Tcî) Capăt al ciubucului, prin care se trage fumul. corectat(ă)
- În original, greșit accentuat: ~anea — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMAMEA, imamele, s. f. Capătul ciubucului, prin care se trage fumul. – Din tc. imame.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IMAMEA, imamele, s. f. (Turcism învechit și arhaizant) Capătul ciubucului prin care se trage fumul și care adesea avea diferite podoabe. Cîteva fumuri, nu din ciubucurile cu imamea de chihlimbar... Ci mahorcă neagră tocată cu cosorul. C. PETRESCU, A. R. 195. Imamele cu muțunachi. ALECSANDRI, T. 433.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
imameà f. 1. căpătâiul de chihlibar al ciubucului: ciubuce cu imamele de chihlibar limoniu FIL.; 2. Mold. varietate de pere lunguiețe, fața roșie, gust dulce. [Turc. IMAMÈ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
imameá f., pl. ele (turc. [d. ar.] imame). Vechĭ. Capătu (muștĭucu) cĭubuculuĭ saŭ luleleĭ, țigareteĭ (de ordinar de chilimbar).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
imanea sf vz imamea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
imomea sf vz imamea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
imumea sf vz imamea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
imamea s. f., art. imameaua, g.-d. art. imamelei; pl. imamele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
imamea s. f., art. imameaua, g.-d. art. imamelei; pl. imamele, art. imamelele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
imamea s. f. (sil. -mea), art. imameaua, g.-d. art. imamelei; pl. imamele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
imamea (imamele), s. f. – Capăt de chihlimbar al unei pipe. Tc. imame (Șeineanu, III, 70). Sec. XIX. – Der. imamele, s. f. (varietate de pere).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
imamea, s.f. (înv.) 1. vârful de chihlimbar al ciubucului, prin care se trage fumul din lulea. 2. varietate de pere lunguiețe, cu fața roșie și gust dulce.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F151) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
imamea, imamelesubstantiv feminin
- 1. Capătul ciubucului, prin care se trage fumul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cîteva fumuri, nu din ciubucurile cu imamea de chihlimbar... Ci mahorcă neagră tocată cu cosorul. C. PETRESCU, A. R. 195. DLRLC
- Imamele cu muțunachi. ALECSANDRI, T. 433. DLRLC
-
etimologie:
- imāme DEX '09