13 definiții pentru imamea imanea imomea imumea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMAMEÁ, imamele, s. f. Capătul ciubucului, prin care se trage fumul. – Din tc. imāme.

imamea sf [At: (a. 1826) URICARIUL, XXII, 312 / V: ~anea[1], imom~, imum~ / E: tc imame] (Tcî) Capăt al ciubucului, prin care se trage fumul. corectată

  1. În original, greșit accentuat: ~anea LauraGellner

IMAMEÁ, imamele, s. f. Capătul ciubucului, prin care se trage fumul. – Din tc. imame.

IMAMEÁ, imamele, s. f. (Turcism învechit și arhaizant) Capătul ciubucului prin care se trage fumul și care adesea avea diferite podoabe. Cîteva fumuri, nu din ciubucurile cu imamea de chihlimbar... Ci mahorcă neagră tocată cu cosorul. C. PETRESCU, A. R. 195. Imamele cu muțunachi. ALECSANDRI, T. 433.

imameà f. 1. căpătâiul de chihlibar al ciubucului: ciubuce cu imamele de chihlibar limoniu FIL.; 2. Mold. varietate de pere lunguiețe, fața roșie, gust dulce. [Turc. IMAMÈ].

imameá f., pl. ele (turc. [d. ar.] imame). Vechĭ. Capătu (muștĭucu) cĭubuculuĭ saŭ luleleĭ, țigareteĭ (de ordinar de chilimbar).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imameá s. f., art. imameáua, g.-d. art. imamélei; pl. imaméle, art. imamélele

imameá s. f. (sil. -mea), art. imameáua, g.-d. art. imamélei; pl. imaméle


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

imameá (imaméle), s. f. – Capăt de chihlimbar al unei pipe. Tc. imame (Șeineanu, III, 70). Sec. XIX. – Der. imamele, s. f. (varietate de pere).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

imameá, s.f. (înv.) 1. vârful de chihlimbar al ciubucului, prin care se trage fumul din lulea. 2. varietate de pere lunguiețe, cu fața roșie și gust dulce.

Intrare: imamea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imamea
  • imameaua
plural
  • imamele
  • imamelele
genitiv-dativ singular
  • imamele
  • imamelei
plural
  • imamele
  • imamelelor
vocativ singular
plural
imanea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
imomea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
imumea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

imamea imanea imomea imumea

  • 1. Capătul ciubucului, prin care se trage fumul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cîteva fumuri, nu din ciubucurile cu imamea de chihlimbar... Ci mahorcă neagră tocată cu cosorul. C. PETRESCU, A. R. 195.
      surse: DLRLC
    • Imamele cu muțunachi. ALECSANDRI, T. 433.
      surse: DLRLC

etimologie: