17 definiții pentru iluzoriu iluzor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius.

ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius.

iluzoriu, ~ie a [At: MAIORESCU, CR. I, 274 / V: iluzor / E: fr illusoire, lat illusorius] 1 Care există numai prin iluzie Si: amăgitor, înșelător, (gmr) iluzoric (1). 2 Care nu se poate realiza Si: himeric, zadarnic, (gmr) iluzoric (2).

ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care există numai prin iluzie, care nu poate fi realizat; amăgitor, înșelător. Toate vechile proiecte erau acum în colb, și altul nou le înlocuise, strălucitor și iluzoriu. GALACTION, O. I 142. Dungă iluzorie de umbră. CAZIMIR, L. U. 94.

ILUZÓRIU, -IE adj. Nerealizabil; nereal; amăgitor, înșelător. [Pron. -riu. / cf. lat. illusorius, fr. illusoire, it. ilusorio].

ILUZÓRIU, -IE adj. inexistent; nereal; amăgitor; irealizabil; iluziv, iluzoric. (< fr. illusoire, lat. illusorius)

ILUZÓRIU ~e (~i) Care are caracter de iluzie; lipsit de posibilitatea de a fi realizat; înșelător. Planuri ~i. [Sil. -riu] /<lat. illusorius, fr. illusoire

iluzoriu a. 1. ce tinde a înșela printr’o aparență falșă; 2. care nu se va realiza: promisiune iluzorie.

*iluzóriŭ, -ie adj. (d. iluziune; fr. illusoire). Care tinde să înșele printr’o aparență falsă. Care nu se realizează: promisiune iluzorie. Adv. În mod iluzoriŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iluzóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. iluzórie (-ri-e); pl. m. și f. iluzórii

iluzóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. iluzórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. iluzórii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ILUZÓRIU adj. 1. amăgitor, iluzoric, înșelător, neîntemeiat, van, (rar) părelnic. (Speranțe ~.) 2. v. nerealizabil.

ILUZÓRIU adj. v. amăgitor, înșelător.

iluzoriu adj. v. AMĂGITOR. ÎNȘELĂTOR.

ILUZORIU adj. 1. înșelător, neîntemeiat, (rar) părelnic. (Speranțe ~.) 2. fantastic, fantezist, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Planuri ~.)

Intrare: iluzoriu
iluzoriu adjectiv
  • pronunție: iluzorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iluzoriu
  • iluzoriul
  • iluzoriu‑
  • iluzorie
  • iluzoria
plural
  • iluzorii
  • iluzoriii
  • iluzorii
  • iluzoriile
genitiv-dativ singular
  • iluzoriu
  • iluzoriului
  • iluzorii
  • iluzoriei
plural
  • iluzorii
  • iluzoriilor
  • iluzorii
  • iluzoriilor
vocativ singular
plural
iluzor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iluzoriu iluzor

etimologie: