opțiuni
  • info

3 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ILUZIONARE, iluzionări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) iluziona. ♦ Fig. Închipuire, visare. [Pr.: -zi-o-] – V. iluziona.

ILUZIONARE, iluzionări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) iluziona. ♦ Fig. Închipuire, visare. [Pr.: -zi-o-] – V. iluziona.

iluzionare sf [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 104 / Pl: ~nări / E: iluziona] (Nob) 1-2 Credință în iluzii (2-3). 3 Amăgire.

ILUZIONARE, iluzionări, s. f. Închipuire, visare. Lipsă de iluzionare și avînt. IBRĂILEANU, SP. CR. 104. – Pronunțat: -zi-o-.

ILUZIONARE s.f. (Rar) Acțiunea de a (se) iluziona; (fig.) închipuire, visare. [< iluziona].

ILUZIONA, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner.

iluziona [At: DA / Pzi: ~nez / E: fr illusionner] (Frm) 1-4 vtr A(-și) face iluzii (2-3). 5-6 vtr A (se) amăgi.

ILUZIONA, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner.

ILUZIONA, iluzionez, vb. I. Refl. (Rar) A-și face iluzii, a se amăgi. – Pronunțat: -zi-o-.

ILUZIONA vb. I. refl., tr. (Rar) A (se) amăgi, a(-și) face iluzii. [Pron. -zi-o-. / < fr. illusionner].

ILUZIONA vb. refl., tr. a (se) amăgi, a(-și) face iluzii. (< fr. illusionner)

A SE ILUZIONA mă ~ez intranz. A-și face iluzii. /<fr. illusioner

A ILUZIONA ~ez tranz. (persoane) A face să se iluzioneze. [Sil. zi-o-] /<fr. illusionner

iluzionà f. 1. a cauza iluziuni; 2. a-și face iluziune.

*iluzionéz v. tr. (d. iluziune; fr. illusionner). Rar. Produc iluziune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iluzionare (desp. -zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionării; pl. iluzionări

iluzionare (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionării; pl. iluzionări

iluzionare s. f. (sil. -zi-o-), g.-d. art. iluzionării; pl. iluzionări

iluziona (a ~) (desp. -zi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. iluzionez, 3 iluzionează; conj. prez. 1 sg. să iluzionez, 3 să iluzioneze

iluziona (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzionează

iluzionar adj. m., pl. iluzionari, f. sg. iluzionară, pl. iluzionare

iluziona vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg. iluzionez, 3 sg. și pl. iluzionează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ILUZIONARE s. v. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.

iluzionare s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNȘELARE. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIȘARE.

ILUZIONA vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

iluziona vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

Intrare: iluzionare
iluzionare substantiv feminin
  • silabație: -zi-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iluzionare
  • iluzionarea
plural
  • iluzionări
  • iluzionările
genitiv-dativ singular
  • iluzionări
  • iluzionării
plural
  • iluzionări
  • iluzionărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: iluziona
  • silabație: i-lu-zi-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iluziona
  • iluzionare
  • iluzionat
  • iluzionatu‑
  • iluzionând
  • iluzionându‑
 singular plural
  • iluzionează
  • iluzionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iluzionez
 (să)
  • iluzionez
  • iluzionam
  • iluzionai
  • iluzionasem
a II-a (tu)
  • iluzionezi
 (să)
  • iluzionezi
  • iluzionai
  • iluzionași
  • iluzionaseși
a III-a (el, ea)
  • iluzionează
 (să)
  • iluzioneze
  • iluziona
  • iluzionă
  • iluzionase
plural I (noi)
  • iluzionăm
 (să)
  • iluzionăm
  • iluzionam
  • iluzionarăm
  • iluzionaserăm
  • iluzionasem
a II-a (voi)
  • iluzionați
 (să)
  • iluzionați
  • iluzionați
  • iluzionarăți
  • iluzionaserăți
  • iluzionaseți
a III-a (ei, ele)
  • iluzionează
 (să)
  • iluzioneze
  • iluzionau
  • iluzionară
  • iluzionaseră
Intrare: iluzionar
iluzionar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iluzionar
  • iluzionarul
  • iluzionaru‑
  • iluzionară
  • iluzionara
plural
  • iluzionari
  • iluzionarii
  • iluzionare
  • iluzionarele
genitiv-dativ singular
  • iluzionar
  • iluzionarului
  • iluzionare
  • iluzionarei
plural
  • iluzionari
  • iluzionarilor
  • iluzionare
  • iluzionarelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iluzionare, iluzionărisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a (se) iluziona. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. figurat Visare, închipuire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: visare închipuire
      • format_quote Lipsă de iluzionare și avînt. IBRĂILEANU, SP. CR. 104. DLRLC
etimologie:
  • vezi iluziona DEX '09 DEX '98 DN

iluziona, iluzionezverb

  • 1. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: amăgi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.