3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ILUZIONÁRE, iluzionări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) iluziona.Fig. Închipuire, visare. [Pr.: -zi-o-] – V. iluziona.

ILUZIONÁRE, iluzionări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) iluziona.Fig. Închipuire, visare. [Pr.: -zi-o-] – V. iluziona.

iluzionare sf [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 104 / Pl: ~nări / E: iluziona] (Nob) 1-2 Credință în iluzii (2-3). 3 Amăgire.

ILUZIONÁRE, iluzionări, s. f. Închipuire, visare. Lipsă de iluzionare și avînt. IBRĂILEANU, SP. CR. 104. – Pronunțat: -zi-o-.

ILUZIONÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a (se) iluziona; (fig.) închipuire, visare. [< iluziona].

ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner.

iluziona [At: DA / Pzi: ~nez / E: fr illusionner] (Frm) 1-4 vtr A(-și) face iluzii (2-3). 5-6 vtr A (se) amăgi.

ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner.

ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. (Rar) A-și face iluzii, a se amăgi. – Pronunțat: -zi-o-.

ILUZIONÁ vb. I. refl., tr. (Rar) A (se) amăgi, a(-și) face iluzii. [Pron. -zi-o-. / < fr. illusionner].

ILUZIONÁ vb. refl., tr. a (se) amăgi, a(-și) face iluzii. (< fr. illusionner)

A SE ILUZIONÁ mă ~éz intranz. A-și face iluzii. /<fr. illusioner

A ILUZIONÁ ~éz tranz. (persoane) A face să se iluzioneze. [Sil. zi-o-] /<fr. illusionner

iluzionà f. 1. a cauza iluziuni; 2. a-și face iluziune.

*iluzionéz v. tr. (d. iluziune; fr. illusionner). Rar. Produc iluziune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iluzionáre (-zi-o-) s. f., g.-d. art. iluzionắrii; pl. iluzionắri

iluzionáre s. f. (sil. -zi-o-), g.-d. art. iluzionării; pl. iluzionări

iluzioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 iluzioneáză

iluzionár adj. m., pl. iluzionári, f. sg. iluzionáră, pl. iluzionáre

iluzioná vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg. iluzionéz, 3 sg. și pl. iluzioneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ILUZIONÁRE s. v. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.

arată toate definițiile

Intrare: iluzionare
iluzionare substantiv feminin
  • silabație: -zi-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iluzionare
  • iluzionarea
plural
  • iluzionări
  • iluzionările
genitiv-dativ singular
  • iluzionări
  • iluzionării
plural
  • iluzionări
  • iluzionărilor
vocativ singular
plural
Intrare: iluziona
  • silabație: i-lu-zi-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iluziona
  • iluzionare
  • iluzionat
  • iluzionatu‑
  • iluzionând
  • iluzionându‑
singular plural
  • iluzionea
  • iluzionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iluzionez
(să)
  • iluzionez
  • iluzionam
  • iluzionai
  • iluzionasem
a II-a (tu)
  • iluzionezi
(să)
  • iluzionezi
  • iluzionai
  • iluzionași
  • iluzionaseși
a III-a (el, ea)
  • iluzionea
(să)
  • iluzioneze
  • iluziona
  • iluzionă
  • iluzionase
plural I (noi)
  • iluzionăm
(să)
  • iluzionăm
  • iluzionam
  • iluzionarăm
  • iluzionaserăm
  • iluzionasem
a II-a (voi)
  • iluzionați
(să)
  • iluzionați
  • iluzionați
  • iluzionarăți
  • iluzionaserăți
  • iluzionaseți
a III-a (ei, ele)
  • iluzionea
(să)
  • iluzioneze
  • iluzionau
  • iluziona
  • iluzionaseră
Intrare: iluzionar
iluzionar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iluzionar
  • iluzionarul
  • iluzionaru‑
  • iluziona
  • iluzionara
plural
  • iluzionari
  • iluzionarii
  • iluzionare
  • iluzionarele
genitiv-dativ singular
  • iluzionar
  • iluzionarului
  • iluzionare
  • iluzionarei
plural
  • iluzionari
  • iluzionarilor
  • iluzionare
  • iluzionarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iluzionare

etimologie:

  • vezi iluziona
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

iluziona

  • 1. A(-și) face iluzii; a (se) amăgi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: amăgi

etimologie: