20 de definiții pentru iluzie iluziune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iluzie sf [At: (a. 1848) URICARIUL X, 12 / V: (înv) ~iune / E: fr illusion, lat illusio, ~onis] 1 Percepție denaturată a lucrurilor din realitate. 2 (Fig) Situație în care o ficțiune sau o aparență este considerată drept realitate. 3 Speranță nefondată. 4 Himeră. 5 (Îe) A-și face ~ii A spera în lucruri irealizabile Si: a se amăgi. 6 (Îe) A-și pierde ~iile A rămâne dezamăgit.

ILÚZIE, iluzii, s. f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; închipuire fără o bază reală, amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis.

ILÚZIE, iluzii, s. f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis.

ILÚZIE, iluzii, s. f. 1. Înșelare provocată de perceperea denaturată a realității, de considerarea unor aparențe sau ficțiuni drept realitate. Iluzie optică. 2. Fig. Speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită, amăgire, vis amăgitor. Iluzii trecătoare nu cunoaștem. BENIUC, V. 8. Purtat pe perne elastice, avu iluzia că se numără printre cei tari și invidiați. C. PETRESCU, C. V. 75. Cînd aripi al meu suflet avea, credeam în toate Iluziile roze. MACEDONSKI, O. I 122. Frunzele... de crengi se dezlipesc Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc. ALECSANDRI, P. A. 111. ◊ Expr. A-și face iluzii = a nădăjdui lucruri irealizabile, a crede în închipuiri deșarte. A-și pierde iluziile = a rămîne dezamăgit, decepționat. – Variantă: (învechit) iluziúne (pronunțat -zi-u-) (ODOBESCU, S. III 417) s. f.

ILÚZIE s.f. 1. Aparență înșelătoare datorită perceperii denaturate a realității. 2. (Fig.) Speranță, dorință neîndeplinită; amăgire. ◊ A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile. [Gen. -iei, var. iluziune s.f. / cf. lat. illusio, fr. illusion].

ILÚZIE s. f. 1. aparență înșelătoare datorită perceperii deformate a realității. 2. (fig.) speranță neîntemeiată; amăgire. ◊ a(-și) face iluzii = a nădăjdui lucruri de nerealizat; a-și pierde iluziile = a rămâne decepționat din cauza nerealizării unor speranțe. (< fr. illusion, lat. illusio)

ILÚZIE ~i f. 1) Percepere falsă, denaturată a unui obiect, determinată de unele stări psihice sau nervoase. ◊ ~ optică percepere vizuală denaturată a unor obiecte sau figuri din realitate, datorită particularităților de formare a imaginilor pe retină. 2) Aparență neadecvată, ireală. ~ de prospețime. 3) fig. Idee cu caracter seducător, înșelător; speranță neîntemeiată; amăgire; înșelare. ◊ A-și face ~i a spera lucruri irealizabile. [G.-D. iluziei; Sil. -zi-e] /<fr. illusion, lat. illusio, ~onis[1]

  1. Var. iluziune (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

ILUZIÚNE s. f. v. iluzie.

ILUZIÚNE s.f. v. iluzie.

iluziune f. 1. aparență înșelătoare, eroarea simțurilor sau a spiritului ce face să vază lucrurile altmintrelea de cum sunt; 2. fig. cugetări himerice: a se nutri cu iluziuni.

*iluziúne f. (lat. illúsio, -ónis, d. illúdere, a înșela, a amăgi, d. ludus, glumă. V. aluziune). Aparență înșelătoare: a produce iluziunea omuluĭ onest. Cugetare himerică: a te nutri cu iluziunĭ. – Și -úzie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ilúzie (-zi-e) s. f., art. ilúzia (-zi-a), g.-d. art. ilúziei; pl. ilúzii, art. ilúziile (-zi-i-)

ilúzie s. f. (sil. -zi-e), art. ilúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. ilúziei; pl. ilúzii, art. ilúziile (sil. -zi-i-)[1]

  1. Var. iluziune (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ILÚZIE s. 1. (MED.) iluzie optică = pseudoblepsie. 2. v. utopie. 3. închipuire, nălucă, nălucire, părere, (rar) năluceală, (fig.) miraj. (N-a fost decât o ~.) 4. v. amăgire.[1]

  1. Var. iluziune (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

ILUZIE s. 1. (MED.) iluzie optică = pseudoblepsie. 2. fantezie, himeră, închipuire, utopie, (livr.) irealitate. (Proiectul lui e o ~.) 3. închipuire, nălucire, părere, (rar) năluceală, (fig.) miraj. (N-a fost decît o ~.) 4. amăgire, (livr.) himeră, (fig.) minciună. (Asta e o simplă ~.)

Iluzie ≠ decepție, deziluzie, realitate[1]

  1. Var. iluziune (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ilúzie (ilúzii), s. f. – Închipuire, amăgire, himeră. – Var. iluziune. Lat. illusio (sec. XIX). – Var. iluziona, vb., din fr. illusionner; iluzionist, s. m. (scamator); iluzionism, s. m. (profesiunea iluzionistului); iluzoriu, adj. (amăgitor, himeric), din lat. illusorius.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A FACE O ALUZIE a arunca pastila, a-i bate (cuiva) pontul, a da un bobârnac.

Intrare: iluzie
  • silabație: -zi-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iluzie
  • iluzia
plural
  • iluzii
  • iluziile
genitiv-dativ singular
  • iluzii
  • iluziei
plural
  • iluzii
  • iluziilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iluziune
  • iluziunea
plural
  • iluziuni
  • iluziunile
genitiv-dativ singular
  • iluziuni
  • iluziunii
plural
  • iluziuni
  • iluziunilor
vocativ singular
plural

iluzie iluziune

  • 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Iluzie optică.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; închipuire fără o bază reală.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: amăgire himeră 4 exemple
    exemple
    • Iluzii trecătoare nu cunoaștem. BENIUC, V. 8.
      surse: DLRLC
    • Purtat pe perne elastice, avu iluzia că se numără printre cei tari și invidiați. C. PETRESCU, C. V. 75.
      surse: DLRLC
    • Cînd aripi al meu suflet avea, credeam în toate Iluziile roze. MACEDONSKI, O. I 122.
      surse: DLRLC
    • Frunzele... de crengi se dezlipesc Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc. ALECSANDRI, P. A. 111.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: amăgi
    • 2.2. expresie A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00

etimologie: