ilustrare sf [At: MAIORESCU, CR. II, 7 / Pl: ~rări / E: ilustra] 1 Remarcare a cuiva într-un anumit domeniu. 2 Reprezentare (printr-un desen, imagine etc.). 3 Lămurire a unei probleme prin exemple, prin fapte, prin gesturi. 4 Împodobire cu ilustrații a unei cărți, a unui text etc.

ILUSTRARE, ilustrări, s. f. Acțiunea de a (se) ilustra și rezultatul ei. 1. Lămurire, clarificare, demonstrare, exemplificare. Succesele obținute de Statul Sovietic pe drumul apărării păcii în lume, zdrobirea agresorilor imperialiști fasciști... constituie o ilustrare strălucită a faptului că popoarele sînt capabile să ia soarta păcii în propriile lor mîini. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 265, 6/1. 2. Împodobire cu ilustrații (a unei cărți, a unui text etc.). Un sul adus din cealaltă vară, pentru a sluji, alături cu plăcile aparatului fotografic, la ilustrarea viitoarelor cărți despre săpăturile din Piscul Voievodesei. C. PETRESCU, R. DR. 72.

ILUSTRARE s.f. Acțiunea de a ilustra și rezultatul ei; ilustrație. [< ilustra].

ilustrare s. f., g.-d. art. ilustrării; pl. ilustrări

ilustrare s. f., g.-d. art. ilustrării; pl. ilustrări

ilustrare s. f., g.-d. art. ilustrării; pl. ilustrări

ILUSTRARE s. 1. v. exemplificare. 2. (concr.) exemplificare, exemplu. (Sunt necesare cât mai multe ~ări.)

ILUSTRARE s. 1. exemplificare, (înv.) pilduire. (~ unei expuneri cu diapozitive.) 2. (concr.) exemplificare, exemplu. (Sînt necesare cît mai multe ~.)