2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ILARITÁTE s. f. v. hilaritate.

ilaritate sf [At: ODOBESCU, S. II, 337 / V: hi~ / E: fr hilarité, lat hilaritas, -atis] Explozie de râs colectivă, provocată de ceva amuzant.

ILARITÁTE s. f. Explozie de râs colectivă la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios. [Var.: hilaritáte s. f.] – Din fr. hilarité, lat. hilaritas, -atis.

ILARITÁTE s. f. Explozie de rîs într-un grup de oameni, la auzul sau la vederea unui lucru vesel, amuzant, caraghios, în contrast cu ceea ce se aștepta. A fost o ilaritate imensă. A rîs și banca ministerială, a rîs și oratorul însuși. CAMIL PETRESCU, U. N. 145. Lista de bucate... deșteptă atunci printre meseni... o ilaritate și o curiozitate destul de mari. ODOBESCU, S. II 337.

ILARITÁTE s.f. Râs general, veselie comună provocată de ceva amuzant, caraghios. [Cf. fr. hilarité, lat. hilaritas].[1]

  1. Var. hilaritate LauraGellner

ILARITÁTE s. f. explozie generală de râs, veselie comună provocată de ceva caraghios, ridicol. (< fr. hilarité, lat. hilaritas)

ILARITÁTE f. Explozie (generală) de râs; acces brusc de veselie (generală). [G.-D. ilarității] /<fr. hilarité, lat. hilaritas, ~atis[1]

  1. Var. hilaritate LauraGellner

*ilaritáte f. (lat. hiláritas, -átis, d. hilarus și hilaris, vesel, d. vgr. ῾ilarós). Veselie, rîs: vorba luĭ a provocat mare ilaritate.

HILARITÁTE s. f. Explozie de râs colectivă la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios. [Var.: ilaritáte s. f.] – Din fr. hilarité, lat. hilaritas, -atis.

HILARITÁTE s. f. V. ilaritate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ilaritáte s. f., g.-d. art. ilarității[1]

  1. Var. hilaritate LauraGellner

!hilaritáte/ilaritáte s. f., g.-d. art. hilaritắții/ilaritắții

Intrare: ilaritate
ilaritate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hilaritate
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hilaritate
  • hilaritatea
plural
genitiv-dativ singular
  • hilarități
  • hilarității
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ilaritate
  • ilaritatea
plural
genitiv-dativ singular
  • ilarități
  • ilarității
plural
vocativ singular
plural

hilaritate ilaritate

  • 1. Explozie de râs colectivă la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • A fost o ilaritate imensă. A rîs și banca ministerială, a rîs și oratorul însuși. CAMIL PETRESCU, U. N. 145.
      surse: DLRLC
    • Lista de bucate... deșteptă atunci printre meseni... o ilaritate și o curiozitate destul de mari. ODOBESCU, S. II 337.
      surse: DLRLC

etimologie: