3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

I2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) Exclamație care exprimă surprindere, mulțumire, admirație, dezaprobare etc. – Onomatopee.

I2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) Exclamație care exprimă surprindere, mulțumire, admirație, dezaprobare etc. – Onomatopee.

i3 i [At: ALECSANDRI, T. 10 / E: fo] (Are) Exprimă: 1 Surprindere. 2 Mulțumire. 3 Bucurie. 4 Admirație. 5 Dezaprobare.

ii2 vi [At: PSALT. 328/17 / Pzi: nct / E: ml eo, ire] (Înv) 1 A merge. 2 A pleca.

I3 interj. (Uneori lungit sau repetat) Exclamație care exprimă un sentiment de surprindere, de mulțumire, de bucurie, de admirație, de dezaprobare, regret, uimire sau o stare psihică provocată de o amintire venită pe neașteptate. I... tată, și d-ta... iar îi răzgîi... o să ți se suie în cap. DELAVRANCEA, V. V. 236. Ii, tată, răspunse fiul de împărat carele se roșise ca o sfeclă, cum de mă osîndești astfel ca pe un vinovat de codru. ISPIRESCU, L. 367. Iii, păcat! CARAGIALE, O. I 48. I, doamne! mulți cuconași zăresc eu aici. ALECSANDRI, T. I 104.

I interj. (se folosește pentru a exprima un sentiment de admirație, mirare, uimire). / Onomat.

i int. exprimând o mulțumire deplină: i! tare îmi pare bine!

iie f. cămașă de țărancă, cusută cu flori de mătase și acoperită cu fluturași pe la umeri, piepți și spate: o iie albă ca zăpada [Lat. (VESTIS) LINEA, haină de in].

i, ha și i, haĭ, interj. care arată o bucurie care ar putea veni: i, haĭ! ce bine ar fi să vie!

3) i, interj. de bucurie: i! (saŭ, maĭ bine, iiii!) ce noroc!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

i/ii/iii interj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

I interj. a!, ah!, aoleu!, au!, o!, of!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! ~ (~!, ce durere simt!)

I interj. a!, ah!, aoleu!, au!, o!, of!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~!, ce durere simt!)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

i interj. – Exprimă surpriza sau uimirea. Creație expresivă, cf. hi. Se folosește și în formele iha, ihi, iho, ii, cf. tii.

íie (-íi), s. f.1. Parte inferioară a pîntecelui. – 2. La cai, chișiță. – Var. ie. Mr. ile. Lat. ῑlia (Pușcariu 773; Candrea-Dens., 816; REW 4260; DAR), cf. alb. ijë, v. fr. illes. Pentru semantism cf. sensurile sp. empeine. Cuvînt rar, aproape uitat, fără îndoială din rațiuni de omonimie.

íie (-íi), s. f. – Bluză țărănească, un fel de cămașă din pînză de in, cu pieptul brodat în șiruri colorate. – Var. ie. Lat. lῑnea „de pînză” (Cipariu, Gram., 90; Densusianu, Hlr., 158; Pușcariu 774; REW 5064; DAR), cf. alb. ljinë (Philippide, II, 644), sard. lindza (Wagner 109), fr. linge.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vb. IV (înv.) A merge, a se duce.

arată toate definițiile

Intrare: i (interj.)
i4 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • i
ii1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ii
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • iii
Intrare: ii (vb.)
verb (V409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ii
  • iire
  • iit
  • iitu‑
  • iind
  • iindu‑
singular plural
  • iește
  • iiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iesc
(să)
  • iesc
  • iam
  • iii
  • iisem
a II-a (tu)
  • iești
(să)
  • iești
  • iai
  • iiși
  • iiseși
a III-a (el, ea)
  • iește
(să)
  • iască
  • ia
  • ii
  • iise
plural I (noi)
  • iim
(să)
  • iim
  • iam
  • iirăm
  • iiserăm
  • iisem
a II-a (voi)
  • iiți
(să)
  • iiți
  • iați
  • iirăți
  • iiserăți
  • iiseți
a III-a (ei, ele)
  • iesc
(să)
  • iască
  • iau
  • ii
  • iiseră
Intrare: iie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iie
  • iia
plural
  • iii
  • iiile
genitiv-dativ singular
  • iii
  • iiei
plural
  • iii
  • iiilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

i (interj.) ii iii

  • 1. adesea prelungit sau repetat Exclamație care exprimă surprindere, mulțumire, admirație, dezaprobare etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • I... tată, și d-ta... iar îi răzgîi... o să ți se suie în cap. DELAVRANCEA, V. V. 236.
      surse: DLRLC
    • Ii, tată, răspunse fiul de împărat carele se roșise ca o sfeclă, cum de mă osîndești astfel ca pe un vinovat de codru. ISPIRESCU, L. 367.
      surse: DLRLC
    • Iii, păcat! CARAGIALE, O. I 48.
      surse: DLRLC
    • I, doamne! mulți cuconași zăresc eu aici. ALECSANDRI, T. I 104.
      surse: DLRLC

etimologie: