2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IIȘOÁRĂ, iișoare, s. f. Diminutiv al lui ie.Ie + suf. -ișoară.

IIȘOÁRĂ, iișoare, s. f. Diminutiv al lui ie.Ie + suf. -ișoară.

iișoa1 sf [At: JARNÍK-BÂRSEANU, D. 399 / Pl: ~re / E: ie1 + -șoară] 1-2 (Șhp) Ie1 (1) (mică) Si: iiuță (1-2).

IIȘOÁRĂ, iișoare, s. f. Diminutiv al lui ie. Ce duci, mîndră, pe sub salbă, Colea-n iișoara albă? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 399.

VIIȘOÁRĂ, viișoare, s. f. Diminutiv al lui vie. [Pr.: vi-i-] – Vie + suf. -ișoară.

VIIȘOÁRĂ, viișoare, s. f. Diminutiv al lui vie. [Pr.: vi-i-] – Vie + suf. -ișoară.

viișoa sf [At: (a. 1696) IORGA, S. D. XVI, 162 / P: vi-i~ / Pl: ~re / E: vie1 + -ișoară] 1-2 (Pop; șhp) Vie1 (1) (care nu a ajuns la maturitate) Si: (reg) viuță (1-2). 3-6 (Șhp) Vie1 (8-9) (mică) Si: (reg) viuță (3-6). 7 (Bot; reg) Gheață (Begonia semper florens). 8 (Bot; Olt) Canale (Impatiens balsamina).

VIIȘOÁRĂ, viișoare, s. f. Diminutiv al lui vie (1). Și din ea [a ieșit] o viișoară Înflorită, mlădioară. ALECSANDRI, P. P. 21.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iișoáră (i-i-) s. f., g.-d. art. iișoárei; pl. iișoáre

iișoáră s. f. (sil. i-i-), g.-d. art. iișoárei; pl. iișoáre

viișoáră (vi-i-) s. f., g.-d. art. viișoárei; pl. viișoáre

viișoáră s. f., g.-d. art. viișoárei; pl. viișoáre

Intrare: iișoară
iișoară substantiv feminin
  • silabație: i-i-șoa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iișoa
  • iișoara
plural
  • iișoare
  • iișoarele
genitiv-dativ singular
  • iișoare
  • iișoarei
plural
  • iișoare
  • iișoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: viișoară
viișoară substantiv feminin
  • silabație: vi-i-șoa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viișoa
  • viișoara
plural
  • viișoare
  • viișoarele
genitiv-dativ singular
  • viișoare
  • viișoarei
plural
  • viișoare
  • viișoarelor
vocativ singular
plural
iișoară substantiv feminin
  • silabație: i-i-șoa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iișoa
  • iișoara
plural
  • iișoare
  • iișoarele
genitiv-dativ singular
  • iișoare
  • iișoarei
plural
  • iișoare
  • iișoarelor
vocativ singular
plural

iișoară

  • 1. Diminutiv al lui ie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Ce duci, mîndră, pe sub salbă, Colea-n iișoara albă? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 399.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ie + sufix -ișoară.
    surse: DEX '98 DEX '09

viișoară iișoară

  • 1. Diminutiv al lui vie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Și din ea [a ieșit] o viișoară înflorită, mlădioară. ALECSANDRI, P. P. 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vie + sufix -ișoară.
    surse: DEX '98 DEX '09