8 definiții pentru igniție ignițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IGNÍȚIE s. f. (Tehn.) Procedeu de aprindere prin intermediul unui ignitor; (impr.) aprindere (la automobil). – Din fr. ignition.

IGNÍȚIE s. f. (Tehn.) Procedeu de aprindere prin intermediul unui ignitor; (impr.) aprindere (la automobil). – Din fr. ignition.

igniție sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr ignition] (Teh) 1 Procedeu de aprindere prin intermediul unui ignitor. 1 (Imp) Aprindere la motorul automobilului.

IGNÍȚIE s.f. (Rar) Aprindere, ardere, combustie. [< fr. ignition].

IGNÍȚIE s. f. procedeu de aprindere cu ajutorul unui ignitor. (< fr. ignition)

ignițiune f. starea corpurilor în combustiune.

*ignițiúne f. (cuv. noŭ format d. lat. ignis, foc). Combustĭune. Starea unuĭ corp aprins saŭ înroșit în foc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

igníție s. f., g.-d. art. igníției

Intrare: igniție
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • igniție
  • igniția
plural
genitiv-dativ singular
  • igniții
  • igniției
plural
vocativ singular
plural
ignițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ignițiune
  • ignițiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • ignițiuni
  • ignițiunii
plural
vocativ singular
plural

igniție ignițiune

etimologie: