8 definiții pentru igniție
Explicative DEX
IGNIȚIE s. f. (Tehn.) Procedeu de aprindere prin intermediul unui ignitor; (impr.) aprindere (la automobil). – Din fr. ignition.
IGNIȚIE s. f. (Tehn.) Procedeu de aprindere prin intermediul unui ignitor; (impr.) aprindere (la automobil). – Din fr. ignition.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
igniție sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr ignition] (Teh) 1 Procedeu de aprindere prin intermediul unui ignitor. 1 (Imp) Aprindere la motorul automobilului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IGNIȚIE s.f. (Rar) Aprindere, ardere, combustie. [< fr. ignition].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IGNIȚIE s. f. procedeu de aprindere cu ajutorul unui ignitor. (< fr. ignition)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ignițiune sf vz igniție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ignițiune f. starea corpurilor în combustiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ignițiúne f. (cuv. noŭ format d. lat. ignis, foc). Combustĭune. Starea unuĭ corp aprins saŭ înroșit în foc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
igniție s. f., g.-d. art. igniției
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ignițiesubstantiv feminin
- 1. Procedeu de aprindere prin intermediul unui ignitor. DEX '09 DEX '98
- 1.1. Aprindere (la automobil). DEX '09 DNsinonime: aprindere
-
etimologie:
- ignition DEX '09 DEX '98 DN