2 intrări
9 definiții
Explicative DEX
ieteră sf [At: ANTIPA, P. 61 / V: et~, ~tră / Pl: ~ri și ~re / E: nct] (Mol) 1 Instrument de pescuit. 2 Vârșă de plasă cu trei sau patru cercuri și cu aripi.
ĭéteră, V. ĭatră.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ietră sf vz ieteră
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ĭátră (Prut) f. pl. ĭetre, și ĭéteră (Mold. Munt.) f., pl. ĭ (rut. ĭáter, vĭáter, id. V. vintir). Pl. Vintir (de plasă orĭ de nuĭele): nicĭ ĭeterĭ, nicĭ vîrșe (VR. 1912, 10, 54. Ĭlf.). – Fals et-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
ieteră s. f., g.-d. art. ieterei; pl. ietere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ieteră s. f., g.-d. art. ieterei; pl. ietere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ieteră s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ieterei; pl. ietere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
ieteră (ietere), s. f. – Vîrșă, vintir. – Var. eteră, (i)et(e)re, iatră. Rut. jater (Scriban).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
ieteră, ieteri și ietere, s.f. (reg.) unealtă de pescuit cu plasa pe cercuri; vârșă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ieteră (pl. -e)
ieteră (pl. -e) substantiv feminin
- silabație: ie-
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ietră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ieteră (pl. -i)
ieteră (pl. -i) substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||